Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Prețurile la gaz sunt mult sub maximul înregistrat anul trecut, dar rămân în continuare ridicate, ceea ce înseamnă pentru multe companii europene o pierdere a competitivității.
După turbulențele din 2022, piața europeană de gaz pare să fi intrat într-o nouă fază. Există două moduri prin care putem descrie contextul actual: cei care văd partea plină a paharului arată spre scăderea cu 85% a prețurilor față de maximul înregistrat în august; cei care văd partea goală a paharului, arată că prețurile la gaz sunt duble față de nivelul înregistrat înainte de criză. Ambele tabere au dreptate, iar pentru a le împăca am să le denumesc „noul normal al energiei europene”.
În noul normal, gazul european se tranzacționează la prețurile cuprinse între 45 euro și 50 euro megawatt oră. Pentru mulți decidenți, care au asistat la creșterea prețurilor în august până la nivelul de 350 de euro și care s-au temut de pene de curent și de case înghețate, este un motiv de sărbătoare. A trecut criza, par să gândească diferiți formatori de la Bruxelles până la Londra. Europa a câștigat, iar Vladimir Putin a pierdut. Mi-aș dori să fie totul atât de simplu.
Pentru companiile care au plătit între 2010 și 202, în medie un preț al gazului de 20 de euro, e mult mai complicate. Pentru cele mai multe, prețurile actuale sunt încă foarte problematice, deși probabil că le pot face față cumva prin ajustări destul de serioase. Pentru industriile energofage din regiune, cum ar fi companiile de sticlă și cele de chimicale, prețurile rămân catastrofal de ridicate.
La fel stau lucrurile și pe piețele de energie. Prețurile la electricitate pe termen scurt în Marea Britanie par să se fi stabilita la puțin sub 150 de lire megawatt oră. E doar o parte din prețul de 550 de lire stabilite în august și în decembrie anul trecut, dar este de trei ori mai mare decât media de 45 de lire înregistrată în intervalul 2010-2020.
Confruntându-se cu ceea ce pare a fi o perspectivă pe termen lung și probabil permanentă, adică o creștere a costurilor, companiile măresc prețurile pentru a-și proteja marjele de profit. Procesul a început anul trecut, dar s-a intensificat în 2023, deoarece la început de an companiile în mod tradițional își modifică prețurile. Pe cale de consecință asta alimentează inflația din Europa, în special pentru sectorul serviciilor și cel manufacturier, năruind așteptările unui declin rapid al inflației. Chiar și prețurile la mâncare cresc deoarece unele sere care nu-și permit să încălzească iarna s-au închis, ceea ce a dus la absențe de legume și la costuri mai mare. Banca Central Europeană și Banca Angliei sunt înghesuite: în pofida unei creșteri economice care ar putea fi descrisă ca fiind mai degrabă anemică, piețele anticipează creștere și mai mari ale dobânzii de politică monetară.
BASF SE, gigantul de chimicale german, a rezumat situația săptămâna trecută când a anunțat reduceri de personal și închiderea unor fabrici. „Competitivitatea Europei suferă din ce în ce mai tare. Prețurile mai mari la energia apasă în plus asupra profitabilității și competitivității”, a afirmat șeful BASF, Martin Brudermuller.
Cât de sustenabil este noul normal energetic european?
Pentru început veștile bune. Europa a trecut prin iarnă mult mai bine decât mă așteptam, în pofida absenței furnizărilor de gaz rusești. Regiunea și-a redus semnificativ consumul de gaz. De asemenea, a fost capabilă să importe cantități imense de gaz natural lichefiat din țări prietenoase precum SUA și Qatar, fără să aibă o competiție reală pe partea de cumpărare, deoarece nu a existat o cerere pe măsură din China. Drept urmare, Europa a extras mult mai puțin gaz din depozite, față de anii precedenți, ceea ce a permis prețurilor să scadă de la nivelurile extreme atins vara trecută.
Cu doar patru săptămâni până la sfârșitul iernii, depozitele de gaz europene sunt pline în proporție de 61%, un record pentru această perioadă a anului. Dacă vremea nu va deveni dintr-odată neobișnuit de rece, Europa va ieși din iarnă cu rezerve de gaz peste jumătate pline, cu mult mai mult, așadar, decât nivelurile de 20% și 30% anticipate de mulți. Exceptând anul 2020, când cererea a fost distrusă ca urmare a lockdownurilor Covid19, Europa nu a beneficiat niciodată de o situație atât de bună la sfârșitul iernii. Un nivel relativ similar s-a înregistrat în 2014 când depozitele de gaz erau pline în proporție de 47%.
Și acum veștile proaste. Europa va avea probleme în a repeta această figură iarna următoare. O mare parte din economisiri – și pe cale de consecință de scăderi de preț – s-au datorat vremii norocoase (foarte cald), distrugerii economice (industrii care au oprit producția, inclusiv produse alimentare) și voinței de a ignora criza climatică (s-a trecut de la gaz pe cărbune). Greg Molnar, analist al pieței de gaz de la Agenția Internațională pentru Energie, a estimat că 80% din economiile la gaz de anul trecut s-au datorat acestor factori non-structurali. În particular, „prima noastră estimare arată că vremea caldă a contribuit cu o treime la scăderea cererii în 2022”, susține el. Doar 20% din economiile la gaz s-au datorat eficienței energetice și schimbărilor de comportament. GNL a fost din abundență deoarece China nu a mai cumpărat din cauza măsurilor draconice anti-Covid. E puțin probabil ca acest lucru să se repete anul acesta și la începutul lui 2024.
Acest peisaj înseamnă că prețurile la energie vor fi cu mult mai scăzute față de maximele înregistrate în 2022. Dar prețurile vor rămâne ridicate cu mult mai mult față de nivelurile de dinainte de criză, ceea ce înseamnă că firmele europeen se confruntă cu o pierdere a competitivității iar continentul cu o inflație mai persistentă. Nu sunt, deci, motive de sărbătoare.
Articol de Javier Blas.
