fbpx

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt uluitoare.

Indicele manufacturier PMI (Purchasing Manager Index) din zona euro, întocmit de S&P Global, a scăzut la minimul ultimelor trei luni, de 43,1, în octombrie, aflându-se la a șaisprezecea lună consecutivă de contracție. Cu toate acestea, analiștii europeni tind să ignore declinul producției folosindu-se de scuza că sectorul serviciilor este mai mare și mai robust decât se anticipa, dar nu este așa. Indicele PMI compozit al zonei euro se află, de asemenea, într-o contracție profundă, la 46,5, nivel minim al ultimelor 35 de luni, iar sectorul serviciilor a căzut în teritoriu de recesiune la 47,8, cel mai redus nivel din ultimele 32 de luni.

Unii analiști dau vina pe criza energetică și pe majorările ratelor BCE, dar acest lucru nu este un nonsens. Zona euro ar trebui să depășească performanțele economiilor Statelor Unite și Chinei, deoarece criza energetică a dispărut aproape imediat. Între mai 2022 și iunie 2023, toate mărfurile, inclusiv gazele naturale, petrolul și cărbunele, precum și grâul, s-au prăbușit și au scăzut la nivelurile de dinaintea războiului din Ucraina. O iarnă blândă și impactul contracției monetare au creat un stimulent puternic care ar fi trebuit să ajute zona euro și nu au existat întreruperi de aprovizionare. De fapt, contribuția sectorului extern la PIB a ajutat zona să evite o recesiune, deoarece exporturile au rămas robuste, în timp ce importurile s-au diminuat.

De asemenea, este nedreaptă atribuirea recesiunii din zona euro asupra politicii monetare a BCE. Inflația din zona euro este inacceptabilă și, așa cum demonstrează studiile lui Borio (BRI, 2023) și Congdon și Castañeda (2022), inflația a fost cauzată de creșterea excesivă a masei monetare. În plus, politica monetară a BCE rămâne extrem de acomodativă. De fapt, programul eronat anti-fragmentare continuă să susțină datoria țărilor iresponsabile din punct de vedere fiscal. Bilanțul BCE reprezintă mai mult de 50% din PIB-ul zonei euro, comparativ cu 30% al FED.

Politica fiscală și monetară rămân expansioniste. Guvernele pot cheltui după bunul plac, întrucât regulile și limitele fiscale au fost suspendate. Prin urmare, condițiile fiscale și monetare sunt un vis keynesian. În plus, mult trâmbițatul Fond al UE Next Generation, un pachet de stimulente de 750 de miliarde euro, care vizează consolidarea creșterii și a productivității, este utilizat în plină viteză.

Puneți acum toate aceste elemente cap la cap. Pachete masive de stimulare, cheltuieli publice pe deficit, politică monetară acomodativă, plus susținerea exogenă a gazelor naturale și a cărbunelui ieftine… Și tot nu există creștere economică. A arunca vina pe încetinirea economiei Chinei este o dovadă de lașitate. Dacă creșterea zonei euro ar fi fost impulsionată de exporturile către China, Germania nu ar fi fost în pragul recesiunii, Franța și Italia producând o creștere zero în 2019, de exemplu. Mai mult, creșterea slabă a zonei euro între 2011 și 2019 a coincis cu o perioadă de expansiune extraordinară în China.

Problema zonei euro nu este China, majorările ratelor sau războiul din Ucraina. Blestemul zonei euro este planificarea centrală. Subvenționarea sectoarelor învechite și a firmelor zombi, creșterea cheltuielilor guvernamentale și creșterea masivă a impozitelor pe sectoarele cele mai productive alungă tehnologia, industria și sectoarele cu productivitate ridicată. Cheltuielile curente guvernamentale sunt acum principala componentă a PIB-ului în țări precum Franța sau Belgia și sunt în creștere în toată zona euro. Punerea în aplicare a deciziilor economice impuse politic a paralizat oportunitățile din zona euro, iar politica energetică este un domeniu cheie de stagnare a economiei. O politică energetică greșită face industria mai puțin competitivă și economia mai vulnerabilă, deoarece prețurile energiei și gazelor naturale pentru gospodării și industrie sunt semnificativ mai ridicate decât în China sau SUA, din cauza acumulării de taxe și a poverii birocratice.

BCE nu trebuie să decidă între inflație și creștere economică. Aceasta este o falsă dilemă. Există opțiuni multiple de creștere fără inflație în economii cu productivitate ridicată. Problema este că guvernele europene cred că toate dezechilibrele lor fiscale vor fi mascate de politica monetară și cer rate reale negative și monetizarea constantă a datoriilor. Astfel, BCE va trebui să aleagă între stagnare și stagflație, deoarece guvernele o forțează.

Articol de Daniel Lacalle (www.dlacalle.com)

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Standard Chartered: Un preț mediu al petrolului de 98 dolari este susținut de fundamente

Prețurile petrolului au fost extrem de volatile în ultimele două luni, catalizatorii negativi eclipsându-i frecvent …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.