Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Sancțiunile au început să doară, deși probabil că afectează mai mult Europa decât Rusia, care pare să aibă o capacitate aproape nelimitată de a îndura suferința și unde consecințele politice și economice ale sancțiunilor au cele mai dure efecte.
A fost fără îndoială o surpriză pentru Vladimir Putin să observe unitatea țărilor occidentale în a impune Rusiei un set de penalizări draconice din cauza invaziei în Ucraina. Nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva.
Liderul rus s-a bazat pe metoda „învrăjbește și cucerește”. S-a gândit că multe țări din Europa nu vor fi capabile să tolereze pagubele economice care rezultau din întreruperea furnizării de gaz și petrol rusesc, drept pentru care nu vor putea susține pe termen lung o asemenea politică.
Pentru Putin aceasta a fost doar una dintre judecățile dezastruoase pe care le-a luat și care au dus la problemele cu care se confruntă azi pe teren. În termeni largi, alianța a rămas unită. În același timp, însă, Rusia a dovedit o capacitatea de a îndura surprinzătoare. Sancțiunile nu au reușit să distrugă Rusia. Dar e clar că au adus pagube mari Europei.
Având în vedere că se apropie o nouă iarnă, iar prețurile la energie o iau din nou în sus, fracturile încep să reapară. În Germania, există o îngrijorare în creștere cu privire la daunele produse modelului economic german, dependent parțial de energia rusească ieftină.
„Ce se va alege de economia noastră? Vom înceta să mai producem și vom deveni ca Marea Britanie, o țară dependentă în întregime de servicii și de manipularea banilor?”, s-a întrebat un participant la Forumul Ambrosettie al liderilor din economie.
O mare parte din germani par să fie de acord cu aceste întrebări. Potrivit celui mai recent sondaj Politico, sprijinul pentru AfD, partid care sprijină cel puțin parțial un armistițiu imediat cu Putin, a crescut de la 10% la începutul războiului la 21% în prezent. Dacă ar avea loc alegeri, AfD s-a clasa înaintea Partidului Social Democrat, partidul aflat acum la guvernare, și cu doar șase puncte procentuale mai puțin decât creștin democrații.
Ca să fim cinstiți, nu doar războiul din Ucraina a tulburat economia și ordinea politică germană.
Ca să desăvârșească problemele, cea mai mare piață de export pentru mașinile germane, China, aproape că a închis linia de aprovizionare pentru bateriile electrice și riscă să ajungă din urmă Germania în poziția de lider al următoarei generații de vehicule electrice. Deja piața europeană se confruntă cu o acerbă competiție venită din partea Chinei.
Planurile UE, care își propune să renunțe până în 2035 la motoarele cu ardere internă, sunt văzute cu o alarmă care ia proporții în inima industrială a Germaniei, între Bavaria și Rin, ceea ce l-a determinat pe directorul BMW, Oliver Zipse, să avertizeze în această săptămână că producția de mașini în Europa ar putea dispărea.
Germania pare să-și fi tras singură un glonț în picior nu doar cu ambițiile sale ecologie, nu doar în privința mașinilor, dar și a centralelor pe gaz sau prin închiderea perfect funcționalelor centrale nucleare.
Sancțiunile împotriva Rusiei produc multă supărare. Dar cu toate aceste daune evidente, sprijinul pentru Ucraina nu a dat semne de oboseală cel puțin în mainstreamul politic.
Nu același lucru se întâmplă în Ungaria lui Victor Orban, care la fel ca în multe alte privințe, a refuzat să meargă cu restul Europei. De la politica de gen la migrație și net zero, Ungaria joacă în mod consistent rolul oii negre, bucurându-se de luxul suveran de a se opune la tot ce vine de la centru. Opoziția față de sancțiuni reprezintă doar unul dintre multele puncte de fricțiune cu UE.
„Cetățenii UE sunt sceptici față de abordarea curentă. Toată lumea câștigă de pe urma războiului din Ucraina, mai puțin Europa. Sancțiunile nu funcționează și avem nevoie de o soluție diplomatică”, a afirmat Balasz Orban, directorul politic al primului ministru, la Forumul Ambrosetti.
Comentariul său probabil că reflectă o opinie populară și în alte zone din Europe, mai populară decât și-ar dori liderii UE. În orice caz, nu mai e vorba de o perspectivă marginală, chiar dacă Ungaria e suspectată de unele voci de la Kiev, că e o aliată a lui Putin în speranța că va putea anexa anumite teritorii ucrainene unde se vorbește maghiara.
Cu toate acestea, dacă aș fi în locul președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, aș fi îngrijorat cu privire la sprijinul european, dar și mai îngrijorat aș fi cu privire la USA, unde zecile de miliarde de ajutor în forma sprijinului militar sunt din ce în ce mai puse sub semnul întrebării.
Cele 43 de miliarde deja alocate sunt pe cale să expire la sfârșitul acestei luni și în pofida sprijinului necondiționat al lui Joe Biden, reînnoirea acordului nu poate fi luată de-a gata. De asemenea, nu se știe ce va face Donald Trump în cazul în care va fi reales.
Trump, care se pare că nu are nicio simpatie pentru Ucraina, a afirmat că ar căuta imediat o înțelegere. La fel ca și Orban, el crede că sancțiunile au rănit mai mult Occidentul decât Rusia.
Vrea oare să treacă în istorie drept un împăciuitor? Ar fi drăguț pentru orgoliul său. În orice caz, ambivalența lui Trump reprezintă unul din motivele de a crede că nu sunt mari șanse pentru un acord diplomatic, cel puțin nu până la finalul alegerilor din SUA.
Câtă vreme liderul rus crede că s-ar putea ca în curând să apară un ocupant al Casei Albe mai puțin ostil, nu va ceda un centimetru.
Nu fiți copii, insistă Uniunea Europeană. Sancțiunile merg așa cum ar trebui. Au destabilizat Rusia fiscal și financiar, au tăiat accesul pe piețe cheie, și au afectat capacitățile militare, industriale și tehnologice.
De la începutul lui august 2022, importurile de cărbune rusesc în UE au încetat complet, în timp ce importurile de petrol și gaz au fost afectate sever, urmând să fie stopate până la sfârșitul lui 2025.
Economia rusească gâfâie iar multe creiere luminate au părăsit țara.
Dar în același timp, a apărut o criză a nivelului de trai în Europa, cu inflații în creștere și economii care stau pe loc, și care creează disensiuni politice majore.
Să ne înțelegem, nu susțin ca Victor Orban, că ar trebui să-i dăm lui Putin mare parte din ceea ce cere, ca să ne întoarcem la afacerile noastre ca înainte. Dar ideea că Europa ar putea cumva ieși nevătămată din acest conflict e mai mult o speranță fără temei. La fel cum a fost și ideea că sancțiunile vor duce la îndepărtarea lui Putin. Între timp, economia Europei slăbește pe zi ce trece. Pe cine vor îngenunchea sancțiunile mai întâi? Putin sau Europa? E o concurență acerbă.
Articol de Jeremy Warner pentru The Telegraph.
