Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Cifrele economice ale zonei euro sugerează un risc stagflaționist: impactul pe termen scurt este evident în Germania și Franța, dar se extinde și în restul țărilor membre.
De ce zona euro a rămas în urma Statele Unite și altor economii dezvoltate în ultimii ani? Pachetele enorme de stimulente, inclusiv Planul pentru creștere și locuri de muncă din 2009, Planul Juncker, New Green Deal și Europa Următoarea Generație, demonstrează că planificarea centrală produce doar o creștere slabă, o creștere a datoriei publice și, în prezent, o inflație ridicată.
Cele mai recente cifre ale BCE arată că agregatele monetare încep să se modereze, însă inflația rămâne la un nivel ridicat și, potrivit ultimelor rapoarte, în creștere.
Estimările creșterii PIB-ului în 2023 se situează la 0,6%, cu o inflație peste 5%, potrivit Bloomberg, și este important de reținut că inflația de bază continuă să fie de trei ori mai mare decât ținta de stabilitate a prețurilor.
Mesajele șefei băncii centrale, Christine Lagarde, privind inflația par clare, dar ținta BCE trebuie îndeplinită, iar majorările ratelor dobânzilor nu vor dispărea, deși piața estimează că BCE va începe să scadă ratele dobânzilor până în 2024. Problema este că zona euro pariază exclusiv pe majorări ale dobânzilor pentru a modera inflația, în timp ce guvernele continuă să cheltuiască miliarde de euro pentru așa-numitul Fond Next Generation și realizează deficite care nu înseamnă altceva decât o creștere a ratei inflației sau a impozitelor în viitor.
Nu trebuie să fim surprinși că creditul în zona euro scade odată cu agregatele monetare. Întreaga povară a normalizării monetare cade asupra sectorului productiv, a familiilor și a întreprinderilor, în timp ce multe guverne continuă să crească cheltuielile deficitare.
Cifrele privind creșterea în zona euro sunt foarte slabe, dar sunt și mai rele dacă luăm în considerare că progresul Irlandei, așa cum arată Eurostat, explică aproape în întregime cea mai recentă revizuire ascendentă. Ce face zona euro? În loc să stimuleze modelul libertăţii economice, îl subvenţionează pe cel intervenționist.
Se preconizează că economia va crește ușor în 2023, afectată de inflație ridicată, rate ale dobânzilor în creștere și exporturi mai scăzute. Iar Fondul Next Generation nu are un niciun un efect marginal sau multiplicator.
Starea slabă a indicilor de producție și servicii confirmă această teamă. Indexul manufacturier PMI (Purchasing Manager Index) arată o tendință negativă pe scară largă a noilor comenzi și investițiilor.
Creșterea ratelor nu este suficientă atunci când bilanțul BCE este de 52% din PIB. Inflația armonizată a scăzut la 5,3% în iulie de la 5,5% în iunie, din cauza efectului de bază și a scăderii prețurilor mărfurilor. Cu toate acestea, mărfurile s-au apreciat din luna mai, când piața a început să internalizeze sfârșitul perioadei de majorări a ratelor dobânzilor monetare.
Nu putem ignora faptul că datele privind așteptările inflaționiste din zona euro sunt în creștere și au atins nivelul record din 2018.
BCE și-a majorat rata dobânzii de referință la 4,25% de la 4,00%, o creștere cumulată de 425 de puncte de bază din iulie 2022. Cred că va încheia anul la 4,43%, iar 2024 la 3,68%, însă fără ca bătălia cu inflația să se încheie.
În ciuda trilioanelor aferente diferitelor planificări centrale de administrare a deficitelor și de stimulare a creșterii economice, zona euro se confruntă cu un mediu de creștere anemic și cu o inflație ridicată. Iar vântul bate dintr-o direcție contrară, rezultat al curenților de creștere a costurilor energiei și de efectul de întârziere pe care îl poate genera creșterea ratelor dobânzilor, întrucât creșterile ratelor dobânzilor nu își arată pe deplin efectele în economie decât la 12–18 luni de la efectuarea acestora, conform estimărilor BCE.
Ne-am aminti, de asemenea, problemele tehnologice ale UE. În timp ce SUA și China conduc clasamentele progreselor tehnologice globale, se pare că Uniunea Europeană a rămas în urmă în creștere și investiții, dar mai ales în brevete și companii de tehnologie. UE nu are giganți tehnologici care să îi provoace pe liderii mondiali, iar unul dintre factorii care ne îngrijorează cel mai mult este nivelul foarte ridicat al impozitării. Fapt care descurajează apariția unir giganți tehnologici de clasă mondială.
Chiar potrivit datelor Comisiei Europene, impozitarea în Europa rămâne la un nivel foarte ridicat pentru capital (27,8%) și muncă (21%), doi factori cheie pentru dezvoltarea companiilor tehnologice. O taxare atât de ridicată pune în pericol inovația, atragerea investițiilor și îmbunătățirea capitalului uman.
Dacă există o lecție pentru Statele Unite și pentru restul lumii, aceasta este că planificarea centrală masivă nu oferă creștere și că guvernele nu pot produc dezvoltarea economică și inovare. Zona euro ar beneficia de o abordare de jos în sus a economiei pe partea ofertei. Din păcate, însă, ea a ales să parieze pe dublarea planificării centrale.
Articol de Daniel Lacalle (www.dlacalle.com)
