Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Din 1960, Congresul american a ridicat plafonul datoriei de 78 de ori, potrivit Bloomberg. Procesul de creștere a limitei datoriei a devenit ceva atât de regulat încât piețele nici nu se mai îngrijorează în această privință. În plus, după cum a arătat criza plafonului datoriei din 2011, impactul asupra prețurilor activelor a avut loc mai ales în economiile emergente. În 2011, datoria Turciei și Indiei au fost cele mai afectate în mod negativ, în timp ce Trezoreriile au crescut.
Ridicarea plafonului datoriei nu este o politică socială
Politicienii cred că ridicarea plafonului datoriei este o politică socială și că datoria nu contează. Până când începe să conteze. Datoria Statelor Unite față de PIB este acum de 123,4% din PIB, iar pierderea încrederii în trezoreriile americane, ca activ cu cel mai scăzut risc, este extrem de ridicat.
Problema bugetului Statelor Unite este evidentă în cheltuielile obligatorii și discreționare. Atenția țintită doar asupra cheltuielilor discreționare nu rezolvă problema deficitului și a datoriilor. Încercarea de a convinge cetățenii americani că întreaga problemă a datoriilor poate fi rezolvată cu taxe mai mari nu înseamnă altceva decât că oamenii simpli sunt mințiți din nou.
Cheltuielile obligatorii reprezintă aproximativ 63% din buget, cheltuielile discreționare aproape 30% și, în ciuda costurilor reduse ale împrumutului, dobânzile nete consumă deja 8% din buget.
Bugetul Statelor Unite este nesustenabil, oricum l-am privi.
Proiecțiile pentru anul fiscal 2023 arată cheltuieli de 5,9 trilioane de dolari. Cheltuielile au crescut după pandemia de Covid-19. Cu toate acestea, în loc să le readucă la nivelul pre-pandemic, cheltuielile au fost consolidate și anualizate. Bugetul SUA a avut deja o problemă de cheltuieli mai devreme, deoarece cheltuielile au crescut mai mult decât creșterea economică.
Aceleași proiecții, prin amabilitatea Centrului pentru Buget și Priorități de Politică, estimează un deficit de 1 trilion de dolari chiar și după ce s-au luat în considerare venituri record de 4,0 trilioane de dolari.
Nu există nicio modalitate prin care Statele Unite pot reduce deficitul bugetar la zero cu taxe mai mari și măsuri de venituri. Este imposibil ca economia SUA să genereze o creștere anuală consolidată a încasărilor fiscale de 1 trilion de dolari, peste un maxim ciclic de 4,9 trilioane de dolari. Și asta doar pentru a aduce deficitul la zero, fără a lua măcar în calcul atât de necesara reducere a datoriei nete.
Deficitele sunt întotdeauna o problemă de cheltuieli, deoarece încasările sunt, prin natura lor, ciclice și volatile, în timp ce cheltuielile devin intangibile și cresc în fiecare an.
Neo-keynesienii vor spune că deficitele nu contează, iar datoria este un atu pentru restul lumii. Dacă ar fi așa, de ce obsesia creșterilor masive de taxe? Evident, ideea că deficitele și datoria nu contează pentru că sunt refinanțate în mod constant nu are sens. Deficitele și datoria contează deoarece încrederea în solvabilitatea statului și în moneda sa se bazează pe capacitatea acestuia de a gestiona datoria la un nivel care să nu sperie investitorii interni și internaționali. Datoria este doar un activ pentru alții dacă solvabilitatea statului emitent nu este pusă sub semnul întrebării.
Cea mai mare problemă este că solvabilitatea și încrederea Statelor Unite sunt sub semnul întrebării la nivel global. Băncile centrale își reduc expunerea la Trezoreria SUA ca activ de rezervă tocmai din cauza scăderii încrederii în bugetul public, precum și a preocupărilor tot mai mari cu privire la siguranța și puterea obligațiunilor de stat ca refugiu sigur. În 2022, multe bănci centrale și-au văzut rezervele prăbușite din cauza scăderii valorii obligațiunilor.
Întreaga eroare neo-keynesiană se bazează pe ideea că statul poate absorbi fără costuri întotdeauna mai multă bogăție din sectorul privat. Cu toate acestea, acest cost este deja evident. Inflația este aici și este o consecință directă a anilor de monetizare a datoriei publice. În plus, cocktailul periculos include inflație ridicată, taxe în creștere și datorii în creștere. Nu există nicio îmbunătățire în bugetele publice chiar și cu încasăril record. Inflația nu reduce nivelul general al datoriei, deoarece cheltuielile deficitare cresc odată cu prețurile de consum, chiar mai mari.
Lumea pune sub semnul întrebării finanțele publice ale Statelor Unite și de aceea Congresul trebuie să acționeze și să restrângă cheltuielile. Dacă lucrurile continuă astfel, cheltuielile discreționare vor ajunge la 2,5 trilioane de dolari într-un deceniu, iar cheltuielile deficitare vor fi în continuare de jumătate de trilion de dolari SUA la sfârșitul aceleiași perioade, chiar dacă economia crește fără recesiuni sau ani de criză, o adevărată imposibilitate, iar angajările nu suferă.
Bugetul Statelor Unite este complet nesustenabil, iar problema o reprezintă cheltuielile mari și risipitoare. Dacă Congresul nu încearcă măcar să reducă din cheltuieli, este probabil ca încrederea globală în datoria SUA să scadă, iar o monetizare mai mare nu va face decât să înrăutățească lucrurile, deoarece va distruge încrederea în întregul sistem monetar, începând cu moneda.
Menținerea acestor dezechilibre fiscale enorme nu va fi rezolvată prin creșterea taxelor. Este imposibil să adăugați venituri de 1 trilion de dolari în fiecare an tot timpul. În plus, încasările mai mari ar face, de asemenea, ca guvernele să se simtă confortabile și să cheltuiască și mai mult.
Dezechilibrele fiscale gigantice ale Statelor Unite pun în pericol dolarul american și siguranța datoriei naționale. Nu este nimic social în distrugerea statutului de rezervă a unei monede și a atractivității unei obligațiuni pentru investitori.
Dacă politicienilor le pasă cu adevărat de cetățenii americani și de bunăstarea lor, ei ar trebui să apere moneda și solvabilitatea conturilor publice. Orice altă măsură nu va face decât ca bomba datoriilor să explodeze mai devreme în fața oamenilor.
2022 a fost un semn de avertizare care a dezmințit mitul monetizării eterne a datoriilor cu inflație scăzută. Este timpul să devenim serioși.
O datorie mai mare înseamnă mai multe taxe, o creștere economică mai slabă și salarii reale mai slabe în viitor. Cheltuielile cu deficit ridicat nu sunt un instrument de creștere, ci un instrument de favorizare politică și o povară pentru viitor.
Articol de Daniel Lacalle.
