Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Pe măsură ce Europa se apropie de data limită de 5 decembrie în care intră în vigoare embargoul impus importurile de petrol rusești, Bătrânului Continent îi este încă greu să se elibereze de dependența de energie rusă.
Pe de altă parte, dependența de gazul Rusiei se dovedește mult mai dificilă decât se anticipa inițial, deoarece Europa este reticentă să introducă sancțiuni asupra gazelor naturale de teama penuriei și a creșterii prețurilor. În timp ce importurile europene de cărbune și petrol rusesc au scăzut semnificativ de când Rusia a invadat Ucraina la începutul acestui an, regiunea continuă să se bazeze în mare măsură pe GNL rusesc. Exporturile de gaz lichid au crescut cu aproximativ 20% între martie și octombrie, comparativ cu aceeași perioadă din 2021, potrivit Rystad Energy. Livrările de GNL rusesc în acest an până în septembrie au totalizat 1,2 milioane de tone, echivalând cu între 1 miliard și 2 miliarde dolari.
Europa a încercat drastic să-și reînnoiască stocurile la timp pentru iarnă, când cererea va crește. De fapt, nivelurile de stocare ale UE se consideră a fi la o capacitate de aproximativ 95%, multe nave care transportă GNL fiind blocate în porturile europene în timp ce așteaptă să găsească spațiu pentru a descărca gazul natural lichefiat.
Dar, odată cu reducerea transporturilor de gaz prin conducta Nord Stream 1, multe țări au fost nevoite să-și schimbe dependența de GNL rusesc, furnizat de firma privată Novatek. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că Rusia este al patrulea cel mai mare producător de GNL din lume, ceea ce înseamnă că multe țări din întreaga lume au ajuns să se bazeze pe acesta pentru aprovizionarea cu energie în ultimii ani. Rusia furnizează aproximativ 15% din GNL-ul Europei, o cantitate care nu este ușor de înlocuit cu alte surse într-un interval de timp scurt. Analistii de la Rystad Energy cred ca este putin probabil ca aceasta cifră să scadă în anul urmator.
Anne-Sophie Corbeau, cercetător global la Centrul pentru Politica Energetică Globală (CGEP), a explicat: „UE are nevoie de GNL”, adăugând: „Deci este convenabil pentru ei să închidă ochii asupra GNL [rusesc], în timp ce Rusia continuă să se bucure [de] venituri… până acum, acest GNL a trecut în mare parte sub radar.”
Dar, pe măsură ce SUA introduc sancțiuni asupra energiei ruse, iar UE le urmează exemplul, continuarea dependenței sale de gazul rus s-ar putea dovedi supărătoare, deoarece continentul este vulnerabil la orice fel de reduceri de aprovizionare din partea Rusiei. De asemenea, aceste importuri subminează eforturile regiunii de a condamna conflictul în curs al Rusiei cu Ucraina. Petrolul european din Rusia reprezintă aproximativ 20% din ceea ce era înainte de invazie, ceea ce înseamnă că atunci când regiunea va trebui să-și reaprovizioneze stocurile în 2023, va fi mult mai greu să facă acest lucru. Prin urmare, mai multe puteri europene caută alte țări bogate în gaze pentru a umple golul.
Planul „REPowerEU” al UE, anunțat în martie, urmărește să diversifice furnizorii de gaze din regiune și să intensifice tranziția la energie regenerabilă. UE a identificat Norvegia, al doilea cel mai mare producător regional de gaze după Rusia, ca un potențial furnizor pentru Europa. Norvegia a crescut constant producția pentru a sprijini trecerea UE de la combustibilii fosili din Rusia până în 2027.
Unele țări folosesc deja alte surse de gaze, fiind foarte puțin dependente de Rusia. Regatul Unit, de exemplu, nu se bazează pe gazul rusesc, firma energetică Centrica semnatând un acord cu Equinor din Norvegia pentru aprovizionarea cu gaze suplimentare în următoarele trei ierni. Cipru are alți furnizori de gaze, fără nicio dependență de Rusia. Cu toate acestea, Franța se bazează pe Rusia pentru 24% din gazul importat, Germania pentru 46% , iar Ungaria pentru mai mult gaz decât a consumat în întregul an. Așadar, în timp ce unele țări consideră că trecerea de la Rusia la alți furnizori este relativ ușoară, altele sunt îngrijorate de securitatea lor energetică dacă ar întrerupe toate legăturile energetice cu Rusia.
SUA și Orientul Mijlociu au jucat un rol vital în completarea decalajului de gaze în Europa, livrând cantități mai mari de GNL. Dar există încă temeri de penurie, ceea ce a condus la creșterea prețurilor gazelor pe parcursul anului 2022. Germania explorează acum potențialul de a construi cinci noi terminale GNL pentru a se asigura că navele de marfă care sosesc nu sunt respinse din cauza lipsei de sloturi pentru descărcare.
Pe măsură ce mai multe țări europene se întrec pentru a-și consolida securitatea energetică prin asigurarea de noi furnizori de gaze și investiții în infrastructură, nu toată lumea este de acord. De exemplu, Spania și Germania vor să stabilească o nouă conexiune de gaz prin munții Pirinei, dar Franța se opune inițiativei. În schimb, Franța preferă noi terminale GNL, care pot fi făcute să plutească, despre care consideră că ar fi mai rapid și mai ieftin de construit decât o nouă conductă.
Indiferent cât de mult s-ar strădui, Europa pare să nu fie în măsură să-și reducă dependența de GNL rusesc. Îndepărtarea sa de țițeiul rusesc nu contează prea mult, dacă regiunea încă pompează fonduri în Rusia prin importurile de GNL. Și, în ciuda eforturilor din partea Norvegiei, a SUA și a altor țări din întreaga lume de a furniza Europei gazul atât de necesar, aceasta este doar o soluție pe termen scurt. Investiții mai mari în infrastructura europeană de gaze naturale și în sectorul energiei regenerabile ar putea susține îndepărtarea pe termen lung a acesteia de energia rusă, dar este probabil să rămână puternic dependentă de Rusia pentru energie pe termen scurt.
Articol de Felicity Bradstock pentru Oilprice.com
