Intenția Uniunii Europene de a supune țițeiul rusesc embargoului, conform ultimei salve de sancțiuni la adresa Rusiei, are sens din perspectiva constrângerii Moscovei. Petrolul reprezintă una dintre principalele surse de venit pentru regimul lui Vladimir Putin iar din momentul în care au fost introduse sancțiunile financiare, petrolul s-a transformat într-o supapă vitală pentru economia Rusiei și în același timp o sursă de finanțare extrem de semnificativă pentru război.
Oficialii UE au hotărât să introducă gradual un embargo asupra țițeiului rus, în detrimentul, de pildă, al unei taxe aplicate importurilor de petrol din Rusia. Petrolul rusesc ar putea fi interzis până la finalul acestui an, dar până la acel moment vor fi introduse gradual din ce în ce mai multe restricții asupra importurilor. Nu este nici pe departe cel mai bun scenariu cu putință. Reducerea achizițiilor de petrol rusesc, chiar până la punctul zero, ceea ce însă ar face ca veniturile guvernului rus să rămână în continuare foarte mari în timp ce pentru economia Uniunii Europene ar însemna consecințe extrem de negative pe termen scurt și lung. În mod paradoxal însă dar un astfel de embargo s-ar putea să aibă drept o rezultat favorabil pentru Rusia, cel puțin pe termen scurt, în timp ce UE și economia mondială ar urma să aibă de suferit.
Momentul ales
Cea mai mare problemă a acestui plat este că în faza de tranziție spre un embargo total, prețurile la petrol în Europa și în restul lumii vor crește ca urmare a anticipărilor privind o reducere a exporturilor rusești. Această tendință s-a instalat deja la sfârșitul lunii aprilie, când prețurile la petrol au început să crească, piața anticipând probabilitatea foarte mare a unui embargo. Aceste prețuri mai mari produc probleme serioase în țările care importă țiței. Mai mult, creșterile de preț compensează pentru Rusia pierderile rezultate din scăderea volumelor tranzacționate. Așadar, având în vedere dinamica războiului, o asemenea evoluție pe termen scurt are o importanță deosebită în Rusia, acolo unde bugetul guvernamental este finanțat prin astfel de venituri.
O a doua problemă legată de această tranziție este aceea că îi va oferi posibilitatea Rusiei să dezvolte noi strategii de export a petrolului, prin care embargoul va deveni mult mai puțin eficient. Secretarul de stat american, Janet Yellen a cerut în acest sens mult mai multă prudență din partea UE în privința embargoului impus petrolului rusesc.
Acoperirea
O a doua arie foarte problematică va fi aceea cu privire la ce anume mai exact va intra sub incidența acestui embargo? Va ținti petrolul extras sau și petrolul din conduce? Cum rămâne cu produsele rafinate? Pe scurt, ce trece drept „petrol rusesc”? A interzice importurile de țiței rus ar putea fi o decizie tranșantă și la îndemână, dar a interzice importurile de motorină, și așa cu probleme, s-ar putea dovedi mult mai dificil. Având în vedere că produsele petroliere sunt în mare parte substitute, o ofertă de țiței mai scăzută ar crește, de asemenea, și prețul lor, ceea ce ar conduce foarte probabil la acoperirea pierderilor rusești rezultate din scăderea volumelor de petrol tranzacționate. A lua în vizor țițeiul extras și nu cel din conducte sau produsele petroliere ar reduce substanțial presiunea asupra infrastructurii de export rusești.
Răzbunarea sancțiunilor
Al treilea risc al acestui embargo este acela că Moscova s-ar putea răzbuna prin întreruperea furnizărilor de gaz natural către Uniunea Europeană. Această posibilitate trebuie avută în vedere mai ales dacă ne uităm la exemplele recente ale Poloniei și Bulgariei care și-au văzut tăiată alimentarea cu gaz rusesc. Și chiar dacă UE se așteaptă cumva să rămână fără gazul rusesc, un embargo total devine din ce în ce mai probabil.
Pe scurt, un embargo echilibrat și pe termen lung ar putea fi mult mai puțin eficient politic decât se crede în mod curent în multe cercuri politice.
Alternativa
În loc de așa ceva, o alternativă ar putea fi un instrument flexibil prin care poate fi crescută/redusă presiunea asupra Rusiei în funcție de situația din Ucraina. Un tarif punitiv asupra tuturor exporturilor de țiței, produse petroliere și gaz natural ar atinge toate problemele pe care le-ar presupune un embargo total. Ar reduce imediat veniturile din petrol ale Rusiei. În același timp, însă, Rusia ar avea în continuare un stimulent pentru a exporta către cumpărătorii occidentali și din acest motiv regimul ar fi foarte probabil să construiască o nouă infrastructură pentru a exporta hidrocarburi către terți. De asemenea, un tarif ar putea fi ajustat în funcție de evenimentele politice. Un tarif asupra tuturor importurilor de energie din Rusia ar fi o soluție mult mai bună decât un embargo gradual asupra unor anumite hidrocarburi.
Articol de Simone Tagliapietra, Guntram B. Wolff și Georg Zachmann pentru Brughel.org