Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Joi, Banca Centrală Europeană (BCE) a programat o întâlnire pentru a majora din nou ratele dobânzilor. După o majorare de două ori, ratele dobânzilor de bază din zona euro ajung acum la 1,25%. Ele pot ajunge la 2% până la sfârșitul acestei săptămâni.
Pentru întreprinderi și gospodării, această majorare perturbă planurile legate de credite, care au fost legate de rate ale dobânzilor extrem de scăzute și rate ale dobânzilor de bază negative. Creșterea ratelor dobânzilor exacerbează și mai mult costurile crescânde pe care companiile nu le pot transfera pe deplin consumatorului final. Această mișcare poate fi o altă greșeală fatală a instituției monetare din zona euro.
Creșterea ratelor dobânzilor este prezentată ca o măsură inevitabilă care poate reduce inflația explozivă. În zona euro, rata anuală a inflației a fost de 6 % în februarie (deja înainte de războiul din Ucraina) și de 10 % în septembrie 2022. Cu toate acestea, în unele țări este mult mai mare. Lituania mea natală este unul dintre cazurile extreme. Acolo, creșterea prețurilor a atins 14% în februarie și 24% rata anuală în septembrie 2022.
Vina pentru acest deznodământ pică pe umerii Băncii Centrale Europene: de la începutul pandemiei, baza monetară, care reprezintă contribuția băncii centrale la multiplicarea banilor, s-a dublat.
Masa monetară M3, care este principalul declanșator al inflației, a atins 25 % în Lituania până la mijlocul pandemiei. În zona euro, a atins un vârf la aproape 13 % în același timp.
Acest lucru a lăsat mult loc pentru creșterea prețurilor, în afară de alți factori, cum ar fi întreruperile lanțurilor de aprovizionare, criza energetică, războiul și alți factori importanți. Văzând că inflația a fost cu mult peste așteptări, liderii BCE au promis apoi să ia măsuri restrictive de politică monetară.
Teoretic, există două astfel de măsuri pe care BCE le poate lua pentru a combate inflația: creșterea ratelor dobânzilor și reducerea masei monetare prin operațiuni de piață deschisă.
Aceasta din urmă măsură ar reduce în mod direct masa monetară și creșterea prețurilor. Această măsură ar impune BCE să nu injecteze bani înapoi în circulație, ci mai degrabă să-i „sterilizeze” atunci când obligațiunile pe care le-a achiziționat au ajuns la scadență și sunt răscumpărate.
Cu toate acestea, BCE nu numai că își va continua operațiunile de piață deschisă, ci a venit și cu o nouă măsură sub denumirea fantezistă de „instrument de protecție a transmisiei”, numită în mod adecvat bazooka de către președintele Băncii Lituaniei.
Instrumentul este conceput pentru a combate fragmentarea pieței, adică pentru a contracara diferențele în sustenabilitatea financiară a membrilor zonei euro, odată ce aceasta se exprimă în rate ale dobânzilor divergente.
Bazooka va fi folosit, practic, pentru a pune bani în țările aflate în situații financiare precare, precum Grecia și alte țări din sud. Aceasta înseamnă că cele mai îndatorate țări care nu respectă Pactul european de stabilitate și creștere (SGP), care reprezintă criteriile de la Maastricht, vor fi susținute de finanțarea sporită a BCE. În concluzie, BCE se așteaptă să reducă ratele dobânzilor la împrumuturile țărilor din sud, astfel încât ratele dobânzilor Italiei la datoriile sale să fie aproximativ aceleași cu cele ale Germaniei disciplinate.
Este clar că această nouă măsură nu face parte dintr-o politică monetară restrictivă, ci este, dimpotrivă, una expansionistă. Ce semnalează acest lucru guvernelor naționale? Deși Pactul de Stabilitate și Creștere prevede că țările care nu respectă criteriile de la Maastricht pot fi sancționate cu până la 0,2% din PIB și cu sume suplimentare de până la 0,5% din PIB, în realitate nu au fost niciodată impuse sancțiuni.
În contextul actual de inflație fără precedent și de „fragmentare a pieței”, merită să ne întrebăm cine și-a asumat responsabilitatea pentru faptul că datoriile și deficitele statelor membre ale zonei euro sunt în creștere cronică și că tot mai multe țări nu reușesc să respecte acordurile care trebuie să asigure sustenabilitatea monedei euro?
Pentru a lupta împotriva inflației, BCE pune povara mai ales asupra întreprinderilor, gospodăriilor și țărilor responsabile din punct de vedere financiar, în loc să penalizeze guvernele care au cheltuit iresponsabil.
Ca urmare a deciziilor de politică monetară ale BCE, povara de a lupta împotriva inflației va cădea în mare parte pe companii și gospodării, care își vor vedea împrumuturile devenind mai scumpe, deși și-au păstrat disciplina financiară. După ce au suferit deja de pe urma politicii monetare expansioniste a BCE și a creșterilor de preț care au rezultat, acești actori economici vor fi acum afectați de politica monetară restrictivă și de rate mai mari ale dobânzilor.
Când BCE vorbește despre „luarea oricăror măsuri”, se poate observa că măsurile sale restrictive vizează în primul rând agenții pieței private. Măsurile vor afecta și țările disciplinate din punct de vedere financiar, în timp ce cele cronic nedisciplinate vor fi supuse politicii monetare inverse, expansioniste și a ratelor dobânzilor mai scăzute. Aceasta implică o redistribuire pe scară largă și fără precedent a bogăției.
Astăzi, BCE se află într-o capcană. Este imposibil să menținem ratele dobânzilor negative, dar creșterea ratelor dobânzilor poate îngheța complet economia europeană, care își pierde competitivitatea din cauza situației geopolitice și a crizei energetice.
Ca o consolare, ni se poate aminti că, deși inflația este atât de mare, ratele majorate ale dobânzilor sunt încă negative în termeni reali. Cu toate acestea, negative sau pozitive, aceste rate nu reflectă situația reală a pieței: prețul împrumutului de bani, care poate fi numit prețul fundamental al tuturor prețurilor, nu mai este determinat de piață.
Acesta este decis manual de Banca Centrală Europeană, care intenționează, așa cum recunoaște ea însăși, „să ia orice măsuri”. După ce a scăzut artificial rata dobânzii, încurajând astfel oamenii să meargă înainte și să se grăbească atât în producție, cât și în consum, acum pune brusc frâna de mână. În orice caz, Banca Centrală Europeană este de vină pentru criză.
Articol de Elena Leontjeva.
