Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Cu doar câteva ore înainte de noul an, Comisia Europeană a trimis mult așteptatul său draft cu privire la problema dacă energia nucleară și gazul natural pot fi considerate investiții „verzi” de către statele membre ale Uniunii. În ceea ce privește reglementările, documentul precizează că „este necesar să recunoaștem că gazele fosile și sursele de energie nucleară pot contribui la decarbonizarea economiei UE”.
A eticheta gazele naturale și proiectele de energie atomică drept investiții „verzi”, care se supun anumitor condiții, a stârnit furia grupurilor ecologiste, care susțin că această măsură „afectează investițiile verzi necesare în sistemul energetic din Europa Centrală și de Est”.
Anunțul nu este, totuși, o surpriză. Deja în octombrie, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyden a afirmat că „UE are nevoie de surse stabile de energie nucleară și gaz în timp ce trece la o economie cu puține emisii de carbon.”
Energia regenerabilă pur și simplu nu va fi suficientă
Din acest punct de vedere este important de notat că în pofida zecilor de ani de subvenții, energia solară și eoliană este responsabilă de doar 10% din producția de energie globală – iar asta nu trebuie să fie confundată cu producția de electricitate, care reprezintă doar o parte din prima. Sunt și alte surse de energie regenerabilă, precum biomasă, doar că mulți nu o consideră a fi „regenerabilă”.
Aceasta ar trebui să facă limpede pentru toată lumea că „tranziția” spre o lume în care ne putem descurca fără cărbune, gaz și energie atomică s-ar putea să fie un ideal foarte îndepărtat. Grupurile ecologiste par să dorească să ajungă la acel scenariu ideal, în care generarea de energie să fie în întregime descentralizată, pur și simplu prin interzicerea altor forme de producție energetică. Este aiuritor cum a fost acceptat ca serios acest punct de vedere, dar în mare parte datorită președintelui francez Macon, care se pregătește de alegeri în acest an, Comisia Europeană a acceptat să nu discrimineze energia nucleară, care nu emite aproape deloc CO2, spre deosebire de gazul natural.
Franța versus Germania
Gazul natural este privilegiat de Germania, care își închide centralele nucleare. Printre numeroșii critici ai acestei decizii se numără și Washington Post, care consideră această decizie a fi „un dezastru”:
„Deși Germania a investit masiv în regenerabile, a trebuit cu toate acestea să ardă cantități masive de cărbune începând cu 2011, pentru a-și menține economia funcțională. În absența energiei nucleare, Germania va depinde și mai mult de gazul rusesc, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate geopolitică, având în vedere avantajul pe care guvernul autoritarist al Rusiei îl capătă la masa negocierilor.”
Pericolul unei dependențe mai mari de Rusia nu este ceva care să-l convingă pe noul cancelar Olaf Scholz, care tocmai a afirmat că dorește „un nou început” în relația cu președintele rus Putin, mergând astfel contra UE dar și a coaliției de guvernare din care face parte.
Noul guvern manifestă, de asemenea, semnele unei rupturi în reacția față de noile propuneri ale Comisiei Europene de a considera energia nucleară și gazul natural ca prietenoase cu mediul. Ministrul ecologist al economiei Robert Habeck a considerat măsurile drept „greenwashing” (înșelătorie ecologică), în timp ce ministrul de finanțe Christian Lindner a binecuvântat poziția îngăduitoare a Comisiei în ceea ce privește gazul deoarece „în mod realist Germania are nevoie de centrale energetice moderne pe bază de gaz, în faza de tranziție ecologică, deoarece renunță la centralele pe cărbune și energie atomică.”
Poziția anti-energie nucleară a guvernului german a fost susținută de Austria și Luxemburg. Ministerul climei și energiei Leonore Gewessler a avertizat că Viena ar putea da în judecată Comisia în privința acestui subiect – o inițiativă pe care Germania nu o va urma, în timp ce ministrul energiei din Luxemburg, Claude Turmes, a descris includerea energiei nucleare ca fiind „o provocare”.
Totuși, la sfârșitul zilei, diplomații cred că statele UE anti-energie nucleară nu au puterea de a-și exercita dreptul de veto în Consiliul UE. Apoi, un cuvânt de spus îl va avea și Parlamentul European.
Energia nucleară încă se confruntă cu discriminări în contextul ajutorului de stat de la UE
În pofida concesiilor Comisiei, politicile sale sunt în continuare anti-nucleare când vine vorba de ajutorul de stat.
După cum scriau Michel Gay și Dominique Finon în Contrepoints, pe 21 decembrie 2021, Comisia Europeană, în special Comisarul pentru Concurență Margrethe Vestager, a prezentat un un nou sistem de reglementări care să acopere subvențiile pentru tehnologiile care contribuie la tranziția energetică. Energia nucleară este exclusă deși nu emite niciun fel de CO2. Totuși, centralele pe bază de cărbune sunt incluse.
Potrivit autorilor, deși atenția era pe taxonomie, Departamentul pentru Concurență a pregătit de unul singur, fără nicio consultare reală cu guvernele, reforma acestor reglementări care până acum acopereau doar energiile regenerabile…Deși este un subiect tehnic și subtil, există o diferență între regimul ajutorului de stat (care se aplică la climă și energie) și taxonomie. Taxonomia privește finanțarea proiectelor prin fonduri verzi de la bănci, la dobânzi reduse, în timp ce recomandările privesc ajutorul de stat și „contractele pentru diferență” care sunt în mod particular relevante pentru domeniul nuclear.
Sub noile reglementări, contractele pentru construcția de centrale atomice pot fi autorizate de la caz la caz, ceea ce duce la procese de negociere dificile, termene de execuție mai lungi și costuri suplimentare mai mari.”
Ei avertizează:
„Problema includerii în regimul ajutorului de stat este mult mai importantă decât aceea de a fi inclus în taxonomie deoarece finanțarea construcției de centrale nucleare reprezintă o parte semnificativă din investiția inițială și, ca urmare, a costului de producție al electricității.”
Concluzia lor este că astfel Comisia Europeană „respinge energia nucleară din regimul ajutorului de stat prin interzicerea finanțării, ceea ce o omoară. În mod surprinzător, documentul nu justifică în niciun fel excluderea energiei nucleare, deși este foarte precis în ceea ce privește justificările pentru o mulțime largă de tehnologii sustenabile. Este limpede că în spatele tuturor acestor inconsistențe se află Germania” deoarece „ar beneficia de această măsură când vine vorba de gaz, necesar pentru a compensa problemele tranziției energetice bazate pe capriciul vremii. În felul acesta, Germania încearcă să-și impună politica sa antinucleară asupra celorlalte state membre.”
Mai mult, regimul ajutorului de stat este un subiect asupra căruia statele membre nu pot avea un cuvânt de spus.
Pe o piață normală subvențiile nu ar trebui să fie permise pentru energie nucleară, dar când UE permite subvenții pentru surse energetice specifice, nu ar trebui să discrimineze contra energiei nucleare, și mai ales nu pe criterii neclare.
Micromanagementul politicii energetice nu ar trebui să fie problema UE
Chiar dacă energia nucleară ar scăpa nevătămată din malaxorul de reglementare al UE, având în vedere miza pentru statele UE, este problematic dacă acest gen de decizii sunt luate la nivelul UE. Germania ar trebui să-și dea seama că se joacă cu focul când încearcă să priveze alte state membre UE de opțiunea energie nucleară.
Această problemă nu are legătură cu ambiția de a urmări reducerea CO2 la nivelul UE. Chiar dacă cineva susține o reducere ambițioasă a CO2 la nivelul UE, nu ar trebui să însemne că Uniunea ar trebui să dicteze cum să atingă acea țintă.
Mai ales Germania, care și-a mărit arderile de cărbune în timp ce folosirea regenerabilelor a rămas aproape constantă în ultimii ani, nu se află în poziția în care să le țină predici celorlalte state UE despre cum să-și asigure un flux stabil de energie și să-și reducă emisiile de CO2.
Dacă creșterile masive de preț la gaz – la un moment dat de 800% – nu-i vor face pe ecologiștii din Austria și Germania să-și vină în fire, nimic nu va putea. În această privință ar trebui menționat că dependența mai mare de gazul de import reprezintă unul din motivele pentru creșterea prețului, o consecință a sprijinului tot mai mare pentru energie verde inconstantă, care are nevoie de o plasă de siguranță, dar și din cauza eșuatei „Energiewende” a Angelei Merkel. Din fericire, prețurile la gaz au dat înapoi de la cotele maxime, datorită vremii calde dar și a importului de gaze de șist din America, o altă resursă disprețuită de verzi.
În cele din urmă dacă majoritatea oamenilor din Germania și Austria cred că aceasta este cea mai bună cale de mers înainte din punct de vedere energetic, le urăm noroc bun. În fapt, să sperăm că au dreptate, deoarece ar fi minunat să vedem energia produsă într-o manieră descentralizată, eliberată de statele intruzive și fără dependența de guvernele autoritariste din Orientul Mijlociu și Eurasia.
Însă, așa cum aminteam mai sus, energie solară și eoliană formează doar o mică parte din producția mondială de energie. Comisia își pune speranțe în hidrogen, presupunând că poate funcționa ca o modalitate de stocare pentru energia generată de turbine eoliene și panouri solare, ceea ce ar elimina nevoia unor surse de energie tradițională. Totuși, după cum a afirmat fostul oficial UE, profesorul, Samuele Furfari, asta înseamnă să pariezi pe o tehnologie „ineficientă”.
Renașterea nucleară
A renunța la energia nucleară, gaz și cărbune înseamnă un pariu riscant. Unii ecologiști au înțeles asta. Finlanda sprijină energia nucleară. O nouă centrală atomică tocmai ce a fost deschisă acolo. Având în vedere cele trei surse stabile de energie (gaz, cărbune și nucleară), orice încercare serioasă de a reduce nivelul de CO2 ar trebui să includă singura sursă de energie care este neutră și anume: energia nucleară.
Energia nucleară este puternic reglementată și este afectată din cauza unui climat politic ostil, având în vedere presiunea ONG-urilor asupra opiniei publice. Totuși, un sondaj din Belgia, țară care se pregătește să-și închidă centralele atomice, arată că nu mai puțin de 85% din populație se opune deja închiderii lor. O renaștere atomică pare să iasă la iveală, președintele francez Macron anunțând construcția a noi centrale iar guvernul olandez extinzând durata de viață a unei centrale mai veche decât cele pe care le închide Belgia.
Este timpul ca Germania și Comisia Europeană să facă un pas în spate
Comisia Europeană a cedat presiunilor franceze, dar e clar că nu este prea fericită, vezi și reglementările privind ajutorul de stat. Comisarul responsabil pentru „Green deal-ul european”, Frans Timmermans, s-a ridicat împotriva energiei nucleare, dar a cedat în fața lui Macron.
Mai mult de 15.000 de oameni au semnat o petiție prin care cereau renumitei universități olandeze TU Delft să nu-i acorde titlul de doctor onorific lui Timmermans. Petiția precizează că „Timmermans este un avocat al centralelor pe bază de biomasă și susține că energia nucleară este prea scumpă, fiind nevoie de 20 de ani pentru a construi o centrală.”
Problema nu este atât că Timmermans nu cunoaște suficient despre ceva atât de complex precum politica energetică, și nici măcar aceea că ideile lui sunt greșite. Problema este că politica energetică nu ar trebui dictată de la Bruxelles, mai ales având în vedere complexitatea dezbaterii tehnologice și științifice care ar trebui în cele din urmă să conducă politica energetică.
În spatele scenelor, Germania forțează UE să contracareze energia nucleară. A sosit momentul ca celelalte state membre să-i spună Germaniei că nu e nimic în neregulă dacă dorește să facă experimente riscante cu energia sa, dar că ar trebui să înceteze a le mai impune altora politicile sale energetice eșuate.
Politic UE ar trebui să se concentreze pe a se asigura că fiecare membru stat permite companiilor energetice ale celorlalte state să intre pe piețele lui și că se vor abține de la a da subvenții sau de la participarea în companii energetice. Din acest punct de vedere, nu există nicio justificare pentru Comisia Europeană să înceapă să clasifice investițiile ca fiind „verzi” sau nu, pe baza unor asumpții neclare, dar foarte politizate. Dacă s-ar concentra pe eliminarea protecționismului și a corupției din piețele naționale de energie, ar fi de ajuns.
Traducere de la Brusselsreport.eu
