Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Într-un final băncile centrale nu au mai avut de ales și au trebuit să majoreze dobânda de politică monetară pentru a mai stăvili din inflația galopantă. Mai ales în ultima parte a anului trecut, mesajul venit din partea bancherilor centrali a fost acela că inflația reprezintă un fenomen temporar, care se va calma destul de rapid. Doar că între timp, inflația a depășit record după record și a atins cel mai mare nivel din ultimii 40 de ani în cele mai multe state occidentale, inclusiv în SUA. Noile statistici publicate de OECD în luna mai arată că inflația media în rândul țărilor dezvoltate a atins pragul de 8,8% în martie, stimulată în principal de prețurile la energie. Sunt cifre care par neîngrijorătoare doar dacă le privim prin comparație cu inflația dintr-o țară ca Turcia, unde a depășit pragul de 60%. Dar aceasta este doar o problemă de perspectivă care nu poate înșela decât pe aceia care doresc cu tot dinadinsul să se înșele. Nimeni nu se aștepta în urmă cu șase luni ca inflația din lumea civilizată să se îndrepte spre valori formate din două cifre.
Bineînțeles că explicațiile pentru această majorare rapidă și drastică a prețurilor abundă, iar războiul din Ucraina reprezintă doar cea mai comodă dintre ele, deși în realitate efectul conflictului e foarte probabil că nici nu se simte încă foarte puternic. Așa după cum apreciază foarte mulți economiști și analiști, cauza profundă a acestei inflații o reprezintă excesul de lichiditate cu care băncile au inundat piața în ultimii doi ani pentru a compensa lipsa de activitate economică generată de carantină și restricții economice.
Drept urmare, majoritatea băncilor centrale au purces la majorarea dobânzii de politică monetară. Spre exemplu, Banca Centrală a Poloniei a ridicat dobânda de referință cu 75 de puncte de bază, la 5,25%, cel mai ridicat nivel din noiembrie 2008. Banca Centrală a Ungariei a majorat, la rândul ei, dobânda de referință la 5,4% de la 4,4%. Săptămâna trecută, Banca Centrală a Cehiei a majorat rata dobânzii până la 5,75%, fiind practic cel mai ridicat nivel al dobânzii din 1999 încoace.
În zona euro, inflația se situează în jurul valorii de 7,5% și deja oficialii Băncii Central Europene au anunțat că s-ar putea să fie nevoie de cel puțin două-trei majorări de dobândă în acest an. Lucrurile arată la fel și în afara zonei euro, Rezerva Federală majorând dobânda cu jumătate de punct procentual până la 1%, în timp ce Banca Angliei a procedat aidoma, aducând practic dobânda la cel mai mare nivel din 2009 și până astăzi.
În acest context, Banca Națională a României este așteptată să majoreze la rândul ei dobânda de politică monetară, care acum este la 3%, până la un prag de 4%, în condițiile în care inflația din România este așteptată să depășească nivelul de 10% și să se îndrepte rapid peste acest prag. Dacă privim decizia băncii centrale din România în peisajul est-european putem observa că ea se sincronizează cu acțiunile celorlalte bănci, dar cu toate acestea nivelul de dobândă de politică monetară este mai mic decât în restul țărilor din regiune.
„Dobânzile sunt încă mici și că creditul e artificial de ieftin. Astăzi dobânzile la credite sunt sub rata inflației. S-a mai întâmplat așa ceva în anii 1990, când economia era nesănătoasă. Dar, începând cu 1999 nu s-a mai întâmplat această anomalie. Tocmai dobânzile artificial de mici și creditul ieftin sunt cele care alimentează inflația. Tocmai această îmbuibare nesănătoasă cu bani produce obezitatea/inflația de care suferim. Dobânzile trebuie să revină la niveluri normale, adică trebuie să crească și trebuiau să crească din 2021. Mă aștept ca rata inflației să continue să urce, dar dobânzile ar trebui să urce și mai iute, pentru că sunt semnificativ în urmă.Nu e ușor să rezolvăm problema asta, dat fiind că în Europa decidenții politici încă sunt pro-inflaționiști, însă măcar verdictul corect să îl punem”, susține profesorul de economie Bogdan Glăvan.
Totuși, chiar și confruntate cu această problemă din ce în ce mai serioasă și pe care oamenii o resimt chiar mai puternic decât în statisticile prezentate oficial (suficient să aruncăm un ochi pe prețurile alimentelor de bază care au crescut cu mai bine de 50% în ultimele luni), decidenții se confruntă și cu problema încetinirii economice sau chiar a recesiunii care a început să cuprindă mai toate țările din zona apuseană. O scădere puternică a consumului corelată cu creșterea alarmantă a prețurilor la energie începe să afecteze din ce în ce mai puternic economiile, iar rezultatele nu vor întârzia să apară.
Din acest punct de vedere, este limpede că băncile centrale trebuie să mențină un echilibru foarte precar între contracararea inflației și stimularea creșterii economice. Sau poate că a venit vremea ca recursul la măsuri monetare să nu mai fie principala soluție la problemele economice.
