Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Nemulțumirile legate de problemele climatice au devenit din ce în ce mai des auzite ceea ce a dus la summitul COP26, desfășurat anul acesta. Mass-media au anunțat planurile îndrăznețe adoptate. Alții au pus sub semnul întrebării probabilitatea ca aceste obiective să fie aduse la îndeplinire. Dar adevăratul motiv pentru care țintele climatice sunt condamnate să eșueze abia dacă a fost atins: disonanța cognitivă și superconsumatorii – iar tocmai acesta este motivul pentru care pentru moment industria de petrol și gaze poate sta liniștită.
În termeni nepsihiatrici, foarte simplificați, disonanța cognitivă apare atunci când simțim o tensiune între felul în care ne dorim să ne vedem și felul în care suntem cu adevărat. Pentru a mai atenua această tensiune, trebuie să practicăm o anumită doză de necinste.
Economie și știință
Bineînțeles că există probleme cu economia și știința regenerabilelor (sau energia verde, dacă preferați, deși termenii nu sunt sinonimi). Regenerabilele sunt scumpe, iar în unele cazuri le lipsește argumentația științifică. Această categorie include mineralele și metalele necesare pentru a susține industria de regenerabile – care sub nicio formă nu pot fi considerate regenerabile (ele fiind resurse finite) și cu siguranță că nu sunt verzi. De asemenea ar trebui să includă depozitarea bateriilor, reciclarea bateriilor, panourile solare și reciclarea turbinelor de vânt, problemele care apar din devierea râurilor pentru hidrocentrale, și problema spinoasă a deșeurilor nucleare. Acestea sunt probleme legitime care s-ar putea sau nu să își găsească o soluție în viitor. Dar cel puțin este posibil ca ele să fie rezolvate.
Dar există și alte probleme – unii ar putea spune probleme mai mari – despre care se vorbește în șoaptă în cercuri marginale de către oameni nepopulari – probleme care fac din obiectivele climatice o vânare de vânt, indiferent de titlurile ambițioase pe care le dă media.
Cei 1% lacomi
Să începem cu un fapt mai degrabă impopular dar absolut esențial care reprezintă un obstacol în îndeplinirea țintelor climatice. Ne putem concentra pe felul în care producem energia, sau pe felul în care consumăm energia. A ne concentra pe prima variantă este mai acceptabil, dar nu și mai complex științific. Pe de altă parte, a ne concentra pe consumul de energie înseamnă a întâlni imediat o rezistență și este de înțeles. Cu toate acestea, problema are o soluție mai simplă și este mult mai puțin costisitoare. Dar este o soluție care nu va fi adoptată, deoarece dacă ne propunem să influențăm cu adevărat consumul, trebuie să ne concentrăm pe un grup specific de indivizi: superconsumatorii.
Cine sunt superconsumatorii?
Analiștilor le place să citeze fapte și statistici despre care țară per capita este responsabilă pentru cel mai mare consum de petrol și gaze – sau consum de energie – sau care are cea mai mare amprentă de carbon. Pe lângă faptul că aceste cifre sunt adesea contestate, acești analiști pierd din vedere o altă perspectivă: cine sunt mai precis acei mari consumatori din cadrul respectivelor națiuni.
Un raport al Națiunilor Unite din decembrie anul trecut ne arată exact cine sunt acești oameni: ei sunt cei 10% cei mai bogați oameni ai planetei, despre care ONU susține că realizează 50% din amprenta de carbon a lumii. Cei mai bogați 1% sunt responsabili de 15% din emisiile la nivel mondial – mai mult decât dublul emisiilor generate de oamenii aflați de la jumătate în jos.
Acum, scopul nu este de a incrimina avioanele particulare ale bogaților și risipa lor de energie. Nu, scopul este acela de a arăta eroarea de gândire în a crede că ceilalți 90% din populația lumii – care reprezintă abia 50% din amprenta de carbon mondială – au abilitatea de a duce lumea într-un viitor mai verde.
O astfel de gândire este populară dar prostească
Potrivit ONU, bogații de la nivel mondial ar trebui să își reducă amprenta de carbon cu 97% pentru a atenua schimbările climatice. Faptul că bogații au o amprentă mai mare nu este ceva nou. Nu este nici ceva foarte popular.
A pune ținte de carbon care se concentrează pe omul obișnuit în loc de superconsumatori este ca și cum ai încerca să atenuezi folosirea social media în rândul adolescenților prin interzicerea Twitter în loc de Snapchat și TikTok.
Și iată ceva deloc nesurprinzător – acești superconsumatori nu trăiesc în Africa.
Majoritatea bogaților din lume se găsesc într-o mână de locuri, dar cu precădere în America de Nord și Europa, ceea ce face derizorie încercarea delegaților la summitul COP26 de a îngrădi dezvoltarea țărilor slab dezvoltate care abia încep să aibă o cât de mică independență energetică pe bază de cărbune.
Foaia de parcurs pentru oamenii simpli
Dar asta nu a oprit Agenția Internațională pentru Energie să vină cu o foaie de parcurs pentru emisii zero adresată omului simplu. Raportul înaintat era plin de termeni excentrici, despre cum „noi” împreună putem face tot ce ne stă în putință pentru a ne diminua amprenta de carbon (cum ar fi, de pildă, să ne ținem casele încălzite la un anumit număr de grade, etc). Singurii „bogați” la care făcea referire raportul erau țările.
Totuși, când vine vorbe de conservarea energiei și micșorarea amprentei de carbon, a ne concentra pe superbogați ar fi cel mai simplu și eficient lucru – iar analiștii știu asta.
Dați-le ceea ce-și doresc: o viață de excese
Bineînțeles că este foarte puțin probabil să se întâmple ceva și aici intervine acea disonanță cognitivă. În teorie tuturor ne-ar plăcea să ne reducem amprenta de carbon. Ne-ar plăcea să atingem țintele climatice și să scădem emisiile. De asemenea, suntem îndrăgostiți de cei bogați și celebri. Iubim excesul. Și cu toate protestele GenZ și procesele intentate în numele Gretei Thunberg marilor companii de petrol și gaze, sunt mult mai mulți aceia care o urmăresc pe Kim Kardashian și care nu se mai satură de excese.
Cei din Generația Z sunt înnebuniți după Tesla, dar nu par să fie foarte interesați să înțeleagă cum obține din minerit Elon Musk acele metale necesare mașinilor electrice sau unde vor fi depozitate bateriile uzate. Sunt captivați de pasiunea Gretei pentru climă, dar se închină la fashioniste, celebrități și figuri regale la care Greta strâmbă. Bătălia pentru climă se dă în mințile și inimile noastre, deoarece lumea nu va reuși niciodată să-i facă pe superconsumatori să-și micșoreze amprenta de carbon la nivelul celor care trăiesc în lumea a treia. Între timp, unii vor fi disprețuiți pentru că nu se ridică la înălțimea agendei climatice, iar alții vor primi certificate de bună purtare.
Articol de Juliana Geiger
