Piața mașinilor electrice este într-o creștere constantă, chiar și în România, impulsionată de moda ecologistă, de subvențiile acordate de guverne, dar poate mai ales de amenințarea unor constrângeri. Inclusiv producătorul local Dacia a intrat pe această piață din ce în ce mai atractivă pentru fabricanții de autoturisme.
La nivel mondial, conform unei analize realizată de Reuters sunt așteptate investiții de peste 500 de miliarde de euro până în 2030, mai ales că multe țări au anunțat interzicerea mașinilor pe benzină sau diesel din 2040. Așadar, producătorii de mașini pariază masiv pe acest segment de piață.
Perspectivele se arată a fi optimiste pentru toată lumea: mașini mai puțin poluante, orașe mai curate și mai silențioase, un mediu mai curat. Cu greu s-ar putea nega toate aceste lucruri, dar ele ascund alte lucruri nu la fel de favorabile și care nu au de altfel nicio legătură cu piața specifică din România, cu absența centrelor de reîncărcare sau cu infrastructura rutieră deficitară.
Mașinile electrice, după cum le spune și numele, funcționează pe bază de energie electrică, iar această energie electrică trebuie produsă. Cum centralele nucleare nu sunt favorizate pentru producerea electricității, în special din motive prudențiale, este greu de imaginat de unde ar putea proveni energia necesară pentru zeci de milioane de mașini.
În Marea Britanie, de pildă, producția de electricitate a fost în 2018 de 333 de terawați, dintre care aproape nimic nu a mers spre mașinile electrice. Dacă s-ar renunța la mașinile pe combustibili tradiționali, iar acestea ar fi înlocuite cu vehicule electrice, atunci Marea Britanie ar trebui să producă sau să importe în plus 343 terawați. Cu alte cuvinte, pentru a electrifica mașinile din Anglia până în 2050 ar însemna ca țara să-și dubleze capacitatea de producție în următorii 30 de ani, un deziderat cvasiimposibil.
Cât privește poluarea, chiar dacă mașinile electrice nu poluează în sine, energia necesară producerii electricității va fi până la urmă tot poluantă. De asemenea, metalele necesare pentru baterii vor trebuie exploatate, cel mai probabil din Africa, ceea ce înseamnă din nou o sursă de poluare. Nu în ultimul rând, locul, gropile de gunoi, în care vor fi abandonate („reciclate”) milioanele de baterii reprezintă din nou o sursă de poluare majoră, cel puțin la nivel local. Altfel spus, poluarea nu va mai fi atât de evidentă, ci doar va fi transferată în altă parte.
De asemenea, infrastructura centrelor de reîncărcare pentru baterii este o problemă suplimentară, spinoasă și de neocolit. Benzinăriile pot fi construite oriunde, ușor și ieftin, deoarece nu necesită decât îngroparea unui container și umplerea lui din când în când cu combustibil. Pe de altă parte, centrele de reîncărcare au nevoie de rețele cu foarte multe cabluri grele care să lege încărcătorul de sursa de electricitate, care trebuie să transmită direct și continuu. Asta dacă nu există o cale de a genera un volum considerabil de energie la fața locului, iar panourile solare nu pot face asta.
Problemele legate de timpul de așteptare foarte mare pe care ar urma să-l petreacă șoferii la stațiile de încărcare a bateriei complică și mai mult tabloul și nu în favoarea mașinilor electrice.
Însă cel mai supărător aspect al acestei probleme este masiva intervenție guvernamentală în favoarea mașinilor electrice prin reglementări, subvenții și politici industriale, care nu fac altceva decât să elimine de pe piață prin dictat mașinile bazate pe combustibilii tradiționali (și asta într-un moment în care ele sunt cel mai puțin poluante din întreaga lor istorie) fără ca în locul lor să apară o alternativă ieftină și sustenabilă. Căci, acest aspect, și anume prețul ridicat al mașinilor electrice înseamnă că vor fi foarte puțini aceia care își vor permite asemenea vehicule.
Nu în ultimul rând, toată această revoluție a mașinilor electrice îi va afecta pe cei mai săraci și independenți dintre oameni, care vor trebui să-și înlocuiască forțat actualele vehicule cu unele mai scumpe și mai ineficiente, chiar dacă la prima vedere mai puțin poluante.
În aceste condiții, rămâne o întrebare deschisă cine va profita de toată această revoluție electrică?