Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Rusia a anunțat săptămâna aceasta că va întrerupe aprovizionările de gaz către Polonia și Bulgaria. Foarte probabil în curând livrările de gaz către întreaga Europă vor fi sistate într-o măsură considerabilă, indiferent dacă motivațiile vor fi boicotul occidental sau refuzul țărilor de a mai plăti importurile energetice în ruble.
În eventualitatea destul de previzibilă în care furnizările de gaz vor fi oprite total, situația de pe piața energetică europeană s-ar putea ameliora parțial prin importul de gaz natural lichefiat din Statele Unite ale Americii și Qatar. Însă, după cum au opinat chiar autoritățile germane, o întrerupere a sistărilor de gaze dinspre Rusia ar arunca economia Germaniei într-o recesiune serioasă și ar putea duce chiar la mișcări sociale de amploare. Ceea ce s-ar putea întâmpla în Germania, se va întâmpla în acest scenariu sumbru și în restul Europei, dependentă de gazul rusesc.
Cu toate acestea, situația de pe piața energetică, mai ales cea a gazului, s-ar putea să nu fie cea mai problematică temă pentru piața europeană.
Mult mai îngrijorătoare pare a fi situația din agricultură, unde sancțiunile și replica Rusiei au dus la o penurie de îngrășăminte chimice, care vor afecta serios atât recolta de anul acesta, dar mai ales cea din 2023.
Oarecum surprinzător, dar Rusia, deține alături de Belarus, o poziție dominantă pe piața îngrășămintelor chimice, ceea ce îi permite să ridice prețul dar și să interzică, de pildă, exportul unor ingrediente cheie, ceea ce aruncă aproape întreaga lume, într-un scenariu de foamete pe scară largă. Așadar, deși lumea pare foarte îngrijorată de încetarea exportului de cereale din Ucraina și Rusia către restul lumii, adevărata problemă o reprezintă încetarea exportului de îngrășăminte din Rusia către restul lumii.
În categoria îngrășămintelor chimice există trei clase importante în funcție de elementul chimic folosit: azot, fosfor și potasiu. Îngrășămintele pe bază de potasiu îmbunătățesc atât calitatea plantei cât și producția, iar la nivel global reprezintă 20% din totalul îngrășămintelor folosite. Rusia, deține alături de Belarus, 40% din producția și exporturile pe bază de potasiu. În ceea ce privește îngrășămintele pe bază de azot, Rusia deține o cotă de piață de 16,5%, ceea ce nu pare extrem de spectaculos. Totuși, dacă ne uităm la principalul ingredient al acestor îngrășăminte, și anumite azotatul de amoniu, vom observa că Rusia deține o cotă de piață de 66% în producția acestui compus chimic fără de care nu există îngrășăminte pe bază de azotat.
Desigur că în acest punct, cititorul se va întreba pe bună dreptate cum rămâne cu îngrășămintele pe bază de fosfat, care la o adică pot compensa parțial absența de pe piață a celorlalte două tipuri de fertilizatori. Ei bine, aici lucrurile stau mai bine doar la prima vedere, pentru că imediat ce începem să analizăm mai în detaliu situația vom observa aceeași dependență de Rusia. Așadar, compania de stat marocană OCP reprezintă principalul exportator de fosfați, deși cota de piață mondială a scăzut în ceea ce privește fosfații de la 38% la 34% între ianuarie 2019 și septembrie 2019. Cu toate acestea, în ceea ce privește acidul fosforic, compania africană reprezintă cel mai mare exportator mondial cu o cotă de piață de aproximativ 50%. Practic, Marocul este cel mai mare producător de îngrășăminte pe bază de fosfat cu rezerve de 75%.
Un scenariu fericit, s-ar părea, care ocolește Rusia. Am greși dacă am crede asta. Rusia furnizează amoniac Marocului, iar acest amoniac este folosit în producția îngrășământului fosforic. Astfel, compania marocană importă mai bine de jumătate din nevoile sale de amoniac din Rusia.
Toate aceste realități abia au început să-și spună cuvântul pe piața agro-alimentară, ba chiar am fi mai degrabă să spunem că încă nu se simt, rezultatul creșterilor de prețuri din prezent fiind mai probabil cauzate de stimulare monetară. Prețul îngrășămintelor pe bază de azot, care sunt cele mai folosite îngrășăminte, a crescut de la 200-300 de dolari/tonă la 1700 de dolari. Prețul îngrășămintelor pe bază de potasiu a crescut de la 300 de dolari/tonă la 1000 de dolari.
Potrivit Die Welt, care citează un fost ministru german, Rusia reprezintă o treime din piața de îngrășăminte la nivel mondial, însă dacă e să avem în vedere ingredientele folosite în producția acestor fertilizatori, nu ar trebui să ne mirăm dacă această cotă de piață este de fapt mult mai mare. În opinia aceluiași ministru, 3,2 miliarde de oameni sunt dependenți în alimentația lor de folosirea îngrășămintelor sintetice, ceea ce înseamnă că lumea s-ar putea confrunta anul care vine cu cea mai mare foamete din istorie.
Bineînțeles că până atunci speranțele se pot îndrepta spre o rezoluția pașnică a conflictului din Ucraina și spre ridicarea sancțiunilor, însă producția de anul viitor pare în bună măsură compromisă. Odată ce se pierd campaniile de însămânțare și tratate a terenurilor agricole aceasta înseamnă pierderea unui an agricol cu toate consecințele care decurg de aici (falimentul fermierilor, culturi reduse, foamete, scumpirea alimentelor, etc.)
După cum s-a exprimat economistul Wolfgang Munchau: „un război de durată în Ucraina va avea consecințe catastrofice pentru piața agroalimentară globală. Nu are trebui să avem în vedere doar campania militară imediată, ci ceea ce se va întâmpla peste un an sau mai bine. Așa cum am tot repetat, nu cred că guvernele occidentale s-au gândit prea mult. Hiperglobalizarea ne-a făcut interdependenți astfel încât avem limitări când trebuie să impunem sancțiuni oricărei țări care face parte din lanțul de aprovizionare critic.
Macroeconomiștii obtuzi care se uită doar la PIB-ul Rusiei pot conchide că Rusia e o țară mică. Ceea ce nu văd este ca lanțul de aprovizionare cu hrană depinde de ea.”
