Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Potrivit Eurostat, inflația din zona euro continuă să crească. Este în continuare scăpată de sub control și ar putea provoca o recesiune uriașă.
Europa are o problemă serioasă de aprovizionare cu energie din cauza politicilor greșite. S-a hotărât să iasă complet din rândul lumii iar la ruleta energetică a intrat totul pe verde. Totuși, a făcut alegerea greșită și acum culoarea pe care o vedem este roșu. Roșu pentru Putin, care a invadat Ucraina. Roșu pentru Putin, care a închis a doua conductă Nordstream 2 fără a o deschide. Roșu pentru Putin, care oprește restul fluxurilor de gaz către Europa și lasă cu ochii în soare Germania și pe germanii care se întreabă cum s-a ajuns la asta.
A ieșit roșu de la Putin, care a cumpărat doar de 30 de miliarde de euro produse din Europa, în timp ce noi i-am plătit 120 de miliarde de euro, iar acum o să ne fie frig, în special germanilor, care sunt mai la est și mai la nor decât francezii, care au o climă mult mai puțin friguroasă și în plus beneficiază de mai multe centrale nucleare.
Acum, social-democrata Von der Leyen devine nervoasă, deoarece ea este unul dintre marii vinovați pentru că a pariat totul pe verde.
Între timp, inflația crește și crește și crește.
Până în august 2021, zona euro atinsese o inflație de 3,0%, dar cu 15 țări deja peste 2,0%, 11 țări dintre cele 15 peste 3% și 3 țări deja peste 4%. Inflația de bază ajunsese deja la 1,7% și creștea constant.
Factorii politici ai Băncii Central Europene au două responsabilități: să prevină inflația să depășească 2% și să prevină atacurile asupra euro și devalorizarea acestuia față de alte valute.
În august 2021, Christine Lagarde ar fi trebuit să înceapă să ia măsuri și să pregătească un plan de urgență pentru a opri inflația.
Au trecut luni de zile și în martie 2022, când războiul din Ucraina tocmai a început, inflația din zona euro a urcat până la 7,4%, cu inflația de bază până la 3,4%.
Între timp, doamna Lagarde este încă paralizată de analize, vorbește și discută, declarând în același timp că acest lucru, adică inflația, nu poate continua. Cu toate acestea, BCE continuă să sprijine statele cu deficite uriașe.
A cumpăra datorii de la statele cu deficite uriașe cu bani de la Banca Centrală Europeană înseamnă a continua să tipărim bani non-stop, ceea ce este exact opusul a ceea ce trebuie să facem atunci când avem inflație, cauzată în principal de milioanele de euro pe care BCE le-a pompat în economie prin tipărirea banilor, la fel ca Rezerva Federală Americană.
Există, desigur, o mică diferență și anume că Fed a început deja să implementeze măsuri în martie, când Lagarde doar vorbea, în timp ce astăzi, există speculații că Statele Unite ar putea deja să pună capăt majorărilor ratei dobânzii, deoarece există indicatori că inflația ar putea începe să scadă. Asta în ciuda faptului că președintele Fed, Powell, a anunțat la Jackson Hole că nu va înceta să majoreze ratele dobânzilor și că familiile și companiile vor avea de suferit.
În iunie, politica lui Lagarde de a nu face nimic a adus inflația din zona euro până la 8,6%, cu inflația de bază la 4,9%. Ca răspuns, în iulie, Lagarde a decis în cele din urmă să vină cu o creștere „istorică” de 0,5%, aceasta în timp ce Rezerva Federală Americană era la 1,5%.
Concluzie
În concluzie, acum ne găsim la un an distanță de momentul în care Banca Centrală a zonei euro trebuia să intervină. Și am atins un nivel record al inflației, iar acest fenomen se înrăutățește continuu, cu valori de 9,1% pentru indicele prețurilor de consum și 5,8% pentru inflația de bază.
Doamna Lagarde a fost în întârziere tot timpul. Inflația galopează acum liber în zona euro, cu 3 țări având peste 20% inflație, cu alte 6 țări având inflația între 10% și 20%, și cu Franța în partea de jos a zonei euro, cu 6,5%, când în urmă cu un an avea 2,4%.
Orice profesionist apolitic cu o calificare serioasă, aflat la conducerea BCE, ar fi abordat această problemă fără teamă, contribuind la reducerea inflației și, prin urmare, reducând facturile la energie.
Opinie exprimată de Jose Ramon Riera.
