fbpx

Care este relevanța plăților în ruble cerute de Moscova?

Președintele rus Vladimir Putin a semnat la sfârșitul lui martie un decret prin care le cerea „țărilor ostile” să plătească importurile de energie în ruble.  Întrebarea fundamentală care se pune este dacă noua schemă de plată reprezintă doar o tehnicalitate lipsită de urmări sau este ceva mai mult? Dacă ne uităm la detalii, suntem înclinați să afirmăm că nu este o decizie lipsită de importanță. Din perspectiva Rusiei, este mai degrabă o metodă funcțională pentru a atinge câteva obiective strategice atât în ceea ce privește perspectiva pe termen scurt a conflictului, cât și în ceea ce privește poziționarea geo-economică pe termen lung într-o lume din ce în ce mai mai fragmentată la nivel monetar.

Moneda este o variabilă cheie în contractele energetice iar în privința gazului majoritatea contractelor se fac în euro sau dolari. Contractele de gaz de regulă prevăd o plată care se face prin transfer direct de la cumpărător către banca europeană aleasă de vânzător. Gazprombank, arma financiară a Gazprom, joacă un rol central în aceste tranzacții și are relații cu marile bănci occidentale ca JPMorgan Chase, Deutsche Bank, Bank of New York Mellon șir Commerzbank,  care sunt folosite pentru plățile energetice.

Decretul prezidențial al lui Vladimir Putin schimbă fundamental lucrurile. Din punct de vedere operațional, cumpărătorii străini  din „țări ostile” (care reprezintă 70% din veniturile Gazprom) să își deschidă un cont în ruble la Gazprombank. Aceste conturi trebuie să fie folosite pentru plățile pentru gaz. Cumpărătorii străini sunt nevoiți apoi să transfere valută în contul nou creat la banca rusă, iar Gazprombank va face conversia în ruble prin vânzarea valutei primite de la cumpărător la bursa din Moscova. Fondurile în ruble vor ajunge în cele din urmă la contul clientului de la Gazprombank.

Din punct de vedere tehnic, impactul acestei convertiri forțate asupra pieței valutare este mai degrabă limitat: în loc să vândă 80% din veniturile sale în valută străină către Banca Centrală a Rusiei, Gazprom va fi nevoită să vândă 100% către Bursa din Moscova. În funcție de faptul dacă cei 20% sunt cumpărați de banca centrală prin emiterea de ruble sau de alte bănci prin rublele existente, impactul asupra cursului de schimbi ar putea fi ușor diferit. Ceea ce este cu adevărat important, însă, este că noua structură de plăți scoate complet din ecuație intermediarul (adică băncile europene) și drept urmare crește semnificativ riscul ca Rusia să submineze și să ocolească sancțiunile impuse până acum.

Deși mare parte din presă s-a concentrat asupra pieței valutare ruse, ceea ce face guvernul rus nu este neapărat să ceară să fie plătit în ruble pentru gaz. Ceea ce face mai degrabă este să ceară să fie plătit în valută forte într-un cont deschis la o bancă din Rusia, și nu într-un cont al Gazprom deschis la o bancă din Vest.

Din punctul de vedere al Rusiei, se obțin două rezultate importante. În primul rând, îi oprește pe europeni de la a impune sancțiuni precum înghețarea conturilor deschise în străinătate. Europenii nu mai pot face acest lucru: dacă doresc gaz din Rusia, trebuie să plătească la Gazprombank iar acolo nu pot îngheța contul. Dacă nu fac plata conform procedurii, livrările de gaz pot fi sistate. În felul acesta guvernele europene nu au altă opțiune decât să oprească importurile de gaze, dacă vor să mențină sancțiunile.

În al doilea rând, plățile pentru gaze, sub această form, pot submina considerabil sancțiunile deja impuse. Până acum, băncii Gazprombank i-a fost permis accesul la SWIFT ca urmare a rolului său în tranzacțiile energetice.  Dar apare un risc ca banca să devină un model pentru afacerile de export-import către Rusia. Experiența altor state sancționate (Iran și Venezuela) sugerează că băncile pot deveni foarte abile să creeze companii-fațadă și să tot suprapună tranzacții în care îți este aproape imposibil să știi cine sunt beneficiarii ultimi ai transferurilor. Această nouă operațiune prezintă o oportunitate similară: o dată ce valuta ajunge la Gazprombank, devine imposibil să o urmărești în cadrul sistemului.

O altă schimbare importantă prevede condițiile în care plățile pentru gaz vor fi considerate ca efectuate. Sub noua schemă, obligația pentru cumpărătorul străin de a plăti pentru gaz este considerată a fi efectuată doar în momentul în care fondurile obținute din vânzarea valutei ajung în conturile companiei de gaz. Practic, cumpărătorul nu mai are control. Ceea ce rezultă de aici este că fluxul continuu și stabil de gaz către Europa  nu va mai depinde de plata facturilor ci de conversia valutei de către Gazprombank.

Având în vedere calendarul plăților de gaz, riscul întreruperilor către țările europene ar putea apărea la sfârșitul lui aprilie, începutul lui mai. În cazul unor întreruperi, cumpărătorii europeni ar putea invoca o încălcare a contractului, totuși nu e clar dacă un astfel de caz ar avea succes. Gazprom ar putea invoca clauza de forță majoră, după cum sugerează un comentariu recent al Oxford Institute for Energy Studies.

Noua schemă de plată în ruble ar putea fi privită în contextul geoeconomic mai larg. Banca centrală a Rusiei a arunca 38,8 miliarde de dolari într-o lună pentru a susține rubla. După data de 4 aprilie, rezervele internaționale s-au stabilizat. Acesta a fost rezultatul combinat al controalelor de capital care au încetinit ieșirile de valută, și al cerinței guvernului rus ca exportatorii să-și vândă 80% din valută către banca centrală.

Mai mult, banca centrală a Rusiei a început să cumpere aur de la băncile locale la o rată fixă de 5000 de ruble/gram. În felul acesta, banca centrală a legat rubla de aur. Din moment ce aurul se tranzacționează în dolari, s-a reușit în felul acesta să se stabilizeze rate de schimb. În al doilea rând, Rusia a trasat o ancoră între prețul gazului și prețul aurului, ceea ce i-ar permite Rusiei să accepte plăți în aur pentru exporturile de gaz.

Rusia reprezintă unul dintre cei mai mari exportatori de mărfuri. Dacă această schemă se va extinde la petrol și alte bunuri, și va fi acceptată de cumpărătorii occidentali, rubla ar ieși mult întărită, câtă vreme Occidentul rămâne dependente de resursele fizice ale Rusiei.

În concluzie, noua schemă de plăți în ruble este departe de a fi fără consecință. Îi lasă pe cumpărătorii de gaz europeni fără vreo posibilitate de control asupra obligațiilor de plată. Mărește, de asemenea, riscul ca Rusia să submineze și să ocolească sancțiunile excluzând intermediarii bancari occidentali.

În același fel mărește incertitudinea în ceea ce privește furnizările de gaz. Din acest punct de vedere, parte mai mult o contrasancțiune decât un act disperat așa cum s-au grăbit unii să-l considere.

Cel mai important, noua schemă de plată împreună cu achizițiile de aur la preț fix, leagă rubla de aur. Deși actuala operațiune de cumpărare de aur va expira pe 30 iunie, și este deci prea devreme pentru a vorbi de un etalon aur rus, există dovezi puternice că războiul actual va avea repercursiuni de durată asupra sistemului monetar internațional. La fel ca alte războaie de dinainte, și conflictul ruso-ucrainean va reprezenta un chiasm în modelul de integrare economică globală și cooperare multipolară.

Articol de Silvia Merler pentru Algebris.

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.