Sancțiunile occidentale în domeniul hi-tech impuse Rusiei după invazia Ucrainei au drept obiectiv obstrucționarea producției de armament performant și decuplarea Rusiei de economiei globale. Rusia a fost exclusă din lanțul global de aprovizionare cu produse hi-tech, în timp ce măsurile impuse Rusiei de către diverse companii din spațiul NATO au decuplat Rusia de serviciile media și online. Aceste măsuri par să fie foarte eficiente în a opri Rusia din formarea unei economii moderne.
Deși Uniunea Europeană nu importă foarte multe bunuri de înaltă performanță din Rusia există alte domenii în care Europa este mai expusă în cazul stopării relațiilor, în special în tehnologiile nucleare și în materiile prime importate din Rusia.
Caracterul unidirecțional al dependenței tehnologice este înrădăcinat în lipsa de competitivitate în majoritatea sectoarelor high-tech. Embargoul impus asupra bunurilor cheie dimpreună cu sancțiunile financiare înseamnă că Rusia este ocolită nu doar de producția din UE și SUA, dar are probleme serioase în a se aproviziona și din alte țări. Astfel, industrii importante vor înceta să funcționeze în curând în Rusia.
Pe de altă parte, sunt multe mărfuri din lanțul de aprovizionare high-tech care se găsesc în principal în Rusia și Ucraina.Industriile high-tech din UE vor fi afectate atât de costurile construirii de relații cu noi furnizori acolo unde există legături specializate și de consecințele pe care le va avea excluderea Rusiei asupra prețurilor globale.
Un caz aparte îl reprezintă industria tehnologică nucleară, care până acum a fost competitivă la nivel internațional. Unele centrale nucleare sunt foarte expuse, inclusiv centralele care folosesc tehnologie rusească și centralele planificate cu investiții rusești.
Spre deosebire de Rusia, importurile de bunuri high-tech ale UE sunt foarte diversificate fără prea mare expunere pe Rusia. Cu toate acestea, Rusia reprezintă un furnizor substanțial de tehnologie și materiale nucleare, furnizând 30% din uraniul îmbogățit, reactoare nucleare și părți din reactoare către UE. Astfel, se creează dependență între Rusia și UE în domeniul tehnologiei nucleare.
Rusia reprezintă un exportator important de tehnologie nucleară la nivel global. În 2019 a exportat bunuri nucleare în valoare de trei miliarde de dolari. 60% din materialele nucleare și exporturile tehnologice sunt formate din uraniu și plutoniu îmbogățit către Germania, Franța, Olanda și Suedia, SUA și alte țări non-europene. La nivel mondial, Rusia deține 33% din exporturile mondiale de uraniu pentru reactoare. Al doilea furnizor la nivel mondial, Olanda, furnizează mai puțin de jumătate față de Rusia.
De asemenea, Rusia este furnizor de reactoare nucleare și componente nucleare pentru reactoare. În ultimul deceniu, valoarea exporturilor către țările UE a fost de opt miliarde de dolari. Multe țări din Europa Centrală și de Est sunt dependente de Rusia în ceea ce privește tehnologia nucleară.
Există 18 reactoare nucleare rusești în țările UE: două în Bulgaria, șase în Cehia, două în Finlanda, patru în Ungaria și tot patru în Slovacia. Alte două se construiesc în Slovacia, altul este planificat în Finlanda și alte două în Ungaria. Cea din Finlanda a fost deja suspendată, dar cea din Ungaria nu.
Până acum, UE nu a impus sancțiuni în ceea ce privește comerțul cu tehnologie nucleară.
Rusia și Ucraina sunt furnizori de materiale pentru industriile europene high-tech, care se confruntă acum cu creșteri de prețuri și încercarea de a găsi surse alternative. Un exemplu este gazul neon folosit în fabricarea semiconductorilor: 70% din producția globală provine de la trei companii din Ucraina. Gazul este purificat în Ucraina dar este prima oară extras ca produs derivat în industria metalurgică din Rusia. Capacitatea globală de extracția a gazului neon este redusă în alte părți. Există pentru moment suficiente rezerve dar trebuie căutate alternative pentru viitor. Până atunci însă este de așteptat o creștere a prețurilor. După anexarea Crimeei de către Rusia, prețul acestui gaz a crescut cu 600%, ceea ce explică probabil de ce firmele și-au crescut de atunci rezervele și au căutat diversificare.
Pe lângă neon, mai este amenințată și producția de kripton și xenon. Chiar dacă ar fi posibil să fie diversificată manufacturarea, a reduce dependența de Ucraina va dura ani de zile. În ultima săptămâna, două dintre companiile mari producătoare ucrainiene au anunțat încetarea producției deoarece orașele unde erau fabrici au fost ocupate de forțele ruse.
În aceeași ordine de idei, Rusia este responsabilă de 28% din nichelul mondial și 25% din paladiu. De asemenea, produce cantități importante de aluminiu și titan, fie brute fie procesate. UE deja a interzis importul anumitor bunuri din fier și oțel din Rusia.
Concluzie
Sancțiunile fără precedent impuse Rusia au decuplat-o de lanțul de aprovizionare global. Deși costurile sunt în cea mai mare parte suportate de Rusia, există sectoare unde UE se va confrunta cu greutăți. Rusia și Ucraina sunt furnizori importanți pentru unele bunuri ceea ce va obstrucționa lanțurile de aprovizionare pentru industriile high-tech unde sunt folosite aceste materiale.
De asemenea, Rusia este un furnizor important de tehnologie nucleară și uraniu îmbogățit. Piesele vor fi mai greu de obținut iar proiectele pentru noi centrale ar putea fi suspendate. Europa ar trebui să-și analizeze dependența de tehnologia nucleară rusească, mai ales dacă centralele atomice sunt văzute ca o alternativă la hidrocarburile rusești. Construcția unor noi centrale atomice care ar genera o dependență pe termen lung de Rusia ar trebui evitată.
Articol de Monika Grzegorczyk, J. Scott Marcus, Niclas Poitiers and Pauline Weil