Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Aproximativ 200 de mineri polonezi au protestat la sfârșitul acestei săptămâni în fața clădirii Comisiei Europene din Varșovia împotriva planurilor de închidere a minelor de cărbuni. Decizia de închidere a minelor a fost luată ca parte a eforturilor guvernului polonez de a combate încălzirea globală.
În opinia minerilor polonezi, această măsură va produce șomaj și prețuri mult mai mari la energie.
Muncitorii polonezi se simt amenințați de această decizie care îi aruncă în incertitudine financiară și le amenință statul social. Opinia lor este dublată de vocea parlamentarilor din Partidul Solidarității care au afirmat că „suveranitatea energetică se bazează pe propriile resurse”.
„Polonia are propriile mine de cărbune și ar trebui să producem energie din această sursă. Oamenii nu vor fi de acord cu o creștere drastică a prețurilor la energie”, a afirmat Janusk Kowalski, un reprezentant al Partidului Solidarității.
Mai bine de jumătate din energia electrică consumată în Polonia provine din Polonia și mulți sunt de părere că lucrurile ar trebui să stea în continuare la fel.
Deși nu a fost un protest de anvergură sub raport numeric, există toate șansele ca manifestația minerilor polonezi să devină, în perioadă următoare, un scenariu comun în majoritatea capitalelor europene.
Cu toate că s-au bucurat de o presă foarte favorabilă, măsurile angajate de guvernele europene pentru combaterea schimbărilor climatice vin la pachet cu efecte colaterale pe care populația nici măcar nu a început să le simtă măcar.
Desigur că unele categorii profesionale, precum minerii polonezi, vor fi direct afectați întrucât slujbele lor sunt direct amenințate și în multe cazuri vor dispărea peste noapte. Nu sunt singurii aflați în această situație. Cel mai probabil sunt primii care protestează. Dar e de așteptat ca multe astfel de proteste să urmeze.
Programul de măsuri ecologice va avea un impact major asupra prețurilor la energie, iar acestea se vor resimți în întregul sistem economic, ca urmare a unui efect de domino. Deja, multe fabrici de îngrășăminte și fertilizatori și-au închis porțile din cauza majorării prețului la gaze, cu aproximativ 250% în acest an, care face cvasi-nerentabilă producerea lor. Mai departe în lanțul de transmisie, o scumpire a îngrășămintelor va duce la o creștere considerabilă a prețului alimentelor. Cu alte cuvinte, oamenii vor trebui să plătească din ce în ce mai mult pentru asigurarea unor produse de bază (hrană și energie), ceea ce va afecta cu predilecție categoriile mai vulnerabile.
Tot acest scenariu sumbru vine în contextul în care economiile europene au fost supuse în ultimii doi ani unor șocuri constante determinate de pandemia de Covid-19, care au testat din plin rezistența financiară a multor firme mici și mijlocii, implicit a angajaților lor, și au afectat considerabil coeziunea socială.
Din acest punct de vedere, recomandările foarte solemne venite din partea unor autorități, care le transmit oamenilor că trebuie să se obișnuiască să mănânce mai puțină carne, să călătorească mai puțin și în general să facă mult mai multe sacrificii, este de presupus că nu vor avea mare succes. Obiectivul combaterii schimbărilor climatice este suficient de vag și îndepărtat încât să nu-i miște prea tare pe oameni, mai ales când ceea ce li se cere este renunțarea la un stil de viață cu care au fost obișnuiți și la care se simt oarecum justificat îndreptățiți și, nu în ultimul rând, un sacrificiu financiar important.
Dacă mai punem la socoteală și faptul că de multe ori reprezentanții autorităților, dar și alți apologeți ai ecologismului, au fost prinși în flagrant delict de ipocrizie, folosindu-se de mijloace de transport mari consumatoare de energie, atunci avem suficiente date pentru o rețetă de nemulțumire socială în toată regulă.
Bineînțeles că nu trebuie subestimată capacitatea instituțiilor europene de a găsi formule de compromis social care să împace prin aranjamente financiare categoriile cele mai defavorizare de noile acorduri climatice. Și sunt toate șansele ca lucrurile să se îndrepte spre un scenariu fericit. Însă în absența găsirii unei rezolvări care să liniștească o populație a Europei din ce în ce mai tulburată sunt toate șansele ca proteste asemănătoare cu cel al minerilor polonezi să devină mult mai comune și mult mai ample, și să implice din ce în ce mai multe pături sociale.
