Costurile atingerii obiectivului de atingere a obiectivelor de energie curată în Europa vor fi mult mai ridicate decât cele avansate în prezent și vor fi suportate de consumatori, fie direct, prin tarife de distribuție majorate, fie indirect, prin bugetele naționale, locale sau fonduri europene. Asta cel puțin în ceea ce privește rețelele de distribuție, care trebuie modernizate rapid pentru a face față proceselor de descentralizare, democratizare și digitalizare necesare pentru integrarea capacităților de producție de energie regenerabilă suplimentare care vor fi puse în funcțiune până în 2050.
Recent, industria de energie electrică din Europa a avertizat că sunt necesare investiții fără precedent pentru a moderniza rețelele electrice vechi, altfel UE nu își va îndeplini obiectivele de energie curată.
Planurile Uniunii Europene de a reduce schimbările climatice prevăd promovarea utilizării de milioane de vehicule electrice pe drumurile europene până în 2030, precum și o extindere masivă a energiei regenerabile și a pompelor de căldură menite a înlocui actualele centrale care folosesc hidrocarburi ca materie primă.
Asociația industriei de energie electrică Eurelectric a anunțat săptămâna trecută că, pentru a fi atinse aceste obiective, investițiile medii anuale în rețelele electrice europene pe perioade 2023-2050 trebuie să fie cu cel puțin 84% mai mari decât erau în 2021.
„Vrem să transformăm întregul sistem energetic cu o viteză record, să înlocuim combustibilii fosili – petrol și gaze – cu electricitatea. Adăugăm o mulțime de capacitate de producție noi la rețea, adăugăm mașini electrice, pompe de căldură”, a declarat secretarul general al Eurelectric, Kristian Ruby.
„Drept consecință, nu se poate susține că ceea ce făceam acum 10 ani (investițiile efectuate -n.r.) vor fi adecvate și în următorii 10 ani. Pur și simplu nu este cazul”, a afirmat Ruby, potrivit Reuters.
Potrivit Comisiei Europene sunt necesare investiții în rețelele de distribuție energetică de 584 de miliarde de euro pe an până în 2030 pentru a îndeplini obiectivele ecologice stabilite.
Tehnocrații de la Bruxelles se așteaptă ca o mare parte din acestea să provină din surse private sau să fie achitate prin tarifele de distribuție.
Eurelectric, în schimb, a făcut apel la o finanțare publică a acestui proces, care ar trebui să vizeze modernizarea rapidă a rețelelor de distribuție, prioritar comparativ cu cea a altor infrastructuri, cum ar fi cea implicată de dezvoltarea proiectelor pe bază de hidrogen, care vor fi lansate de-abia în anii 2030.
Comisarul UE pentru Energie, Kadri Simson, a declarat pentru Reuters că proiectele de modernizare/extindere a rețelelor vor fi incluse pe o viitoare listă de infrastructuri transfrontaliere cărora li se vor oferi mai rapid licențe și vor avea acces la finanțarea UE.
„Dacă nu vom moderniza extrem de rapid infrastructura nu ne vom atinge obiectivele pentru 2030”, a recunoscut comisarul european.
Patruzeci la sută din rețelele de distribuție a energiei electrice din Europa au fost realizate cu peste 40 de ani în urmă. Cele mai multe sunt proiectate în jurul unor centrale electrice mari și vor avea nevoie de modernizare pentru a distribui energia generată de parcurile solare locale și de parcuri eoliene care vor fi racordate în acest deceniu.
În pofida așteptărilor tehnocraților de la Bruxelles, investițiile în dezvoltarea rețelelor de distribuție vor fi în ultimă instanță publice și/sau suportate de consumatorii finali, chiar și cele care, la prima vedere, sunt private fiind în cele din urmă recuperate fie de la state și/sau bugetul european, fie de la consumatori sau producători de către cei ce le fac în fază inițială.
Motivul, operatorii de distribuție din majoritatea statelor europene sunt doar concesionarii „serviciului public de distribuție”. Toate „investițiile” lor sunt negociate cu autoritățile de reglementare, care apoi le „recunosc” în tarifele de distribuție.
În cazul României, de exemplu, legislația prevede că „în executarea contractului de concesiune, la solicitarea autorităţilor administraţiei publice locale sau centrale, în baza planurilor de dezvoltare regională şi de urbanism, operatorul de distribuție este obligat să asigure dezvoltarea şi finanțarea reţelei de distribuție pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuție în zona acoperită de contractul de concesiune, respectiv de licență, pe care acesta o deţine”. Numai că, „în cazul în care realizarea investițiilor nu este justificată economic pentru operatorul de distribuție, acesta poate propune, după informarea ANRE, realizarea obiectivelor respective prin coparticiparea solicitantului la finanțare cu fonduri din bugetele locale şi din bugetul de stat”.
Cu alte cuvinte, orice investiție „neeconomică” a unui operator de distribuție trebuie suportată de la buget. Mai nou, ANRE vrea ca distribuitorii să aibă obligația de a returna autorității publice, cota de finanțare achitată de aceştia și de a prelua în proprietate elementele de rețea aferente cotei restituite, în situația în care rețeaua respectivă este amplasată în intravilanul localității.
Numai că acesta nu este decât un transfer al costurilor de autoritățile publice direct către consumatori, pentru că „sumele returnate se recunosc în venitul reglementat” pe baza căruia se stabilesc tarifele de distribuţie a energiei electrice.
O altă idee care circulă recent în spațiu public este cea privind obligarea celor care investesc în capacități noi de producere de energie regenerabilă să contribuie la întărirea/modernizarea rețelei. Numai că și acest cost va fi transferat, evident, de aceștia consumatorilor finali, nu în tarifele de distribuție, ci în prețul energiei active din factura finală.