fbpx

Uniunea Europeană nu poate ajunge mai prosperă mărind taxele

Comisia Europeană a prezentat recent o propunere de creștere a veniturilor la bugetul blocului, ca parte a revizuirilor intermediare ale bugetului său pe șapte ani. În ultimii ani, cheltuielile UE au crescut rapid, deoarece crize precum pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina și inflația au pus presiune asupra finanțelor Uniunii Europene. Propunerea, precum și discuțiile care au condus la aceasta, s-au concentrat pe crearea de surse independente de venituri pentru UE, mai degrabă decât pe baza contribuțiilor statelor membre. În timp ce majoritatea măsurilor sugerate în propunere sunt pur și simplu extensii ale măsurilor deja existente, discuțiile despre finanțarea UE și viitorul acesteia necesită clarificări suplimentare. Pe lângă multe altele, aceasta este o oportunitate pentru UE de a reflecta asupra strategiei sale de rezolvare a problemelor cu care se confruntă.

Un lucru asupra căruia sunt de acord atât susținătorii, cât și oponenții acestei propuneri este că problema finanțării UE nu poate fi rezolvată peste noapte. Prevederile făcute în propunerile recente care vor ridica fondurile proprii ale UE la aproximativ 16 miliarde EUR pe an începând cu 2024 nu vor aduce suficiente fonduri pentru a sprijini ambițiile UE, aflate într-o expansiune continuă. De exemplu, în ciuda asigurărilor că fondurile necesare vor fi scoase dintr-un buget deja existent, au existat îndoieli cu privire la disponibilitatea fondurilor pentru Platforma Tehnologii Strategice pentru Europa (STEP) propusă, iar această situație nu a reprezentat un eveniment izolat.

Unii au cerut UE să impoziteze taxele celor mai bogați și să introducă taxe financiare. Cu toate acestea, este important să ne întrebăm cât de realist este acest lucru și, mai important, dacă aceasta reprezintă abordarea corectă.

O problemă majoră a abordării UE este că încearcă să-și rezolve problemele printr-un amestec complex de taxe și subvenții, punând în pericol principiile sale fondatoare ale comerțului liber și echitabil. Blocul comunitar folosește strategii care favorizează marile afaceri atunci când vine vorba de chestiuni precum subvenții și reglementări restrictive, deoarece au resurse mai bune pentru a face lobby pentru ca acestea să fie favorizate în detrimentul companiilor mai mici care nu au aceste resurse. În același timp, Comisia Europeană își propune să finanțeze aceste subvenții și proiecte, prin obstrucționarea marilor afaceri cu taxe majorate. Rezultatul pare a fi un echilibru delicat de push and pull (metodă în afaceri prin care se arată interesul după care se mimează dezinteresul) care lasă doar câțiva câștigători în joc. Acest lucru intră, de asemenea, în contradicție cu ambițiile sale viitoare. De exemplu, în ciuda planurilor ambițioase pentru energia verde și protecția a climei, UE este în prezent prinsă într-o contradicție cu privire la întreruperea subvențiilor pentru cărbune, trebuind în același timp să lucreze la eliminarea treptată a unui număr destul de mare de subvenții dăunătoare mediului.

Cu competitivitatea în scădere, cu probleme de dezindustrializare, inflație și aflată într-o cursă a subvențiilor cu SUA și China, taxele par a fi o bază șocantă pe care Comisia Europeană să construiască „autonomia strategică”. Trebuie să ia în considerare reticența țărilor membre de a renunța la puterile de decizie sau privilegiile asupra problemelor care privesc suveranitatea și interesele lor naționale, având grijă, în același timp, să nu facă companiile să se simtă supraîmpovărate de un sistem fiscal complex și de numeroase niveluri de impozitare, mai ales că blocul înceeacă să convingă companiile să plătească taxe în regiune.

UE trebuie să creeze soluții realiste și durabile la problemele sale, drept pentru care UE nu poate impozita drumul către bogăție.

Potrivit marelui economist american Thomas Sowell, „Bogăția este singurul lucru care poate vindeca sărăcia”. A fi realist nu înseamnă a nu avea ambiție sau a nu încerca să rezolvi probleme care par să nu aibă nicio soluție. Înseamnă doar a te gândi la cele mai practice metode  pentru a rezolva problemele, în același timp în care iei în calcul consecințele alegerilor noastre, ca și a faptului că europenii, dar și oamenii din alte regiuni ale globului, trebuie să trăiască cu aceste decizii. Înseamnă, în același timp, că durabilitatea soluțiilor și ceea ce numim calitatea vieții acestor oameni contează mai mult decât impactul de PR al unor măsuri drastice (precum majorarea taxării sau introducerea de taxe noi).

Articol de Ogechukwu Egwuatu

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.