fbpx

De ce cresc atât de mult combustibilii?

Există o discrepanță din ce în ce mai evidentă între prețul petrolului la nivel mondial și prețul benzinei, motorinei și al celorlalte produse petroliere.

Prima observație importantă care trebuie făcută este aceea că prețul petrolului a mai atins cote identice, fără să se producă un dezechilibru similar în ceea ce privește prețul carburanților. De pildă, în 2014 prețul la țiței era de peste 100 de dolari pe baril, dar cu toate acestea prețul motorinei era de 4 dolari/galon (aproximativ,3,3litri), substanțial mai mic decât prețul de 5,65 de dolari/galon cât este acum, în condițiile aceluiași preț al petrolului. Într-o analiză recentă Bloomberg nota că, de la momentul invaziei rusești din Ucraina, prețul petrolului a crescut cu 15% în timp ce prețul produselor ieșite din rafinărie a urcat între 30-140%.

Așadar, e limpede că între timp au apărut alte presiuni. Prima și poate cea mai importantă dintre ele este inflația Enorma stimulare monetară petrecută în timpul pandemiei a început să se vadă din ce în ce mai tare, încurajând creșterea cererii. Trebuie să precizăm în context că această inflație generată de cele mai importante bănci centrale nu a început neapărat în 2020, atunci fiind doar apogeul, ci s-a desfășurat puternic începând de la crahul financiar din 2007.

Un al doilea motiv important care determină această creștere galopantă a prețurilor, decuplată de prețul țițeiului, o reprezintă sancțiunile sau mai degrabă auto-sancțiunile impuse Rusiei. Multe rafinării în special cele britanice și americane au încetat să mai proceseze țițeiul rusesc ceea ce a dus la o scădere a ofertei.  De asemenea, analiștii din piața energiei estimează că Rusia și-a închis o capacitate de rafinare de 1,3 milioane – 1,5 milioane de barili pe zi, ca urmare a acestor sancțiuni. Rusia exporta către Europa aproximativ jumătate din motorina consumată de Bătrânul Continent, așa că afectarea acestei capacități de procesare începe să își spună din ce în ce mai mult cuvântul în nivelul prețurilor.

Probabil că cel mai trecut cu vederea motiv pentru această explozie a prețurilor produselor petroliere este scăderea fulminantă a capacității de rafinare.  Martijn Rats, un analist al pieței de energie care lucrează pentru Morgan Stanely, a estimat că exceptând China și Orientul Mijlociu, capacitatea de rafinare a scăzut cu 1,9 milioane de barili/zi de la sfârșitul lui 2019, practic cel mai mare declin din ultimii 30 ani.

Nu e de mirare că în aceste condiții prețul carburanților a urcat din ce în ce mai vertiginos.

Însă cel mai spectaculos aspect al acestei crize a prețurilor îl reprezintă explicația din spatele scăderii capacității de rafinare. Chiar și la o primă vedere, ne apare ceva destul de suspect în faptul că rafinăriile au început să dispară din Europa și Statele Unite. La o analiză mai atentă reiese destul de limpede că rafinăriile de petrol europene au fost gradual scoase din uz sau reconvertite în rafinării de biodiesel din cauza presiunilor ecologiste și a reglementărilor europene de mediu.
ExxonMobil își va închide în iunie rafinăria din Slagen (Norvegia), Eni își închide rafinăria din Livorno (Italia),  Shell își va închide capacitatea de procesare de la Wesseling (Germania), TotalEnergie își va închide capacitatea de procesare de la Grandpuits (Franța), etc, etc.  Merită totuși menționat că toate aceste mari companii nu își închid pur și simplu aceste capacități de producție ci le reconvertesc pentru biocombustibili, într-un efort manifest și angajat de a face tranziția energetică spre zero emisii.

Așadar, obstrucționarea pieței de petrol din partea guvernelor și a activiștilor de mediu nu a mers doar înspre descurajarea producției, un aspect destul de vizibil, ci s-a îndreptat și spre reducerea dacă nu chiar anihilarea capacității de rafinare la nivelul spațiului occidental. Ceea ce ne-a adus astăzi în situația în care prețurile produselor petroliere s-au decuplat considerabil de cele ale țițeiului.

Soluțiile pentru ieșirea din această criză sunt relativ accesibile dar nu foarte populare pentru grupul extrem de vocal de ecologiști europeni. Reducerea cererii prin înăsprirea politicii monetare va atenua doar o parte din șocul prețurilor. În ceea ce privește lipsa de investiții în explorarea și exploatarea câmpurilor petrolifere, condițiile geopolitice (probabilul embargo al petrolului și produselor petroliere rusești) și mai ales dispariția rafinăriilor, lucrurile nu stau chiar atât de simplu, deoarece Europa s-a angajat într-o politică prin care mimează virtutea ecologistă dar cu consecințe dezastruoase pentru economie și societate. Mai îngrijorător nu este faptul că a perpetuat ani de zile această idee falimentară, cât faptul că pare dispusă să o continue în pofida tuturor semnelor care arată dezastrul.
Și ca de obicei vinovații vor fi căutați în altă parte, iar păgubiții vor fi tot oamenii de rând spoliați de politici inepte dar pompoase.

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.