Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
În urmă cu un an, gândirea standard era aceea că prin închiderea piețelor occidentale pentru petrolul rusesc, mașina de război rusească va rămâne fără aprovizionare financinară, răsturnând piețele de petrol globale într-un dezechilibru al cererii, împingând prețul țițeiului spre valori formate din trei cifre.
S-a terminat exact invers și în pofida retoricii pompoase și a nenumăratelor sancțiuni, guvernele vestice au reușit prin tot ceea ceea ce au întreprins să-i permită lui Putin să exporte cât petrol dorea către cumpărători doritori ca India și China. Cu doar câteva zile în urmă, nimeni alta decât banca de investiții Goldman Sachs a explicat că semnalizarea virtuții practicată de democrațiile apusene în mare parte din anul trecut nu a fost altceva decât o perdea de fum, în timp ce țările înfometate de petrol din Occident făceau tot ceea ce le stătea în putință ca petrolul rusesc să nu părăsească piața europeană, ceea ce ar fi rezultat într-o explozie a inflației:
„Producția de petrol rusească și-a revenit puternic până în iunie 2022 pe măsură ce s-au pus la punct canale alternative de transport prin zona de flote gri sau negre, și care nu depindeau de serviciile financiare și logistice ale Occidentului. În cele din urmă, plafoanele impuse de G7 au permis oricărui vapor să transporte petrol rusesc dacă era sub prețul stabilit. Punctul cel mai important de subliniat este că problemele din 2022 aveau o cauză în cele din urmă politică, iar guvernele occidentale au avut puterea să întreprindă acțiuni pentru a reduce problemele din piață, ceea ce au și făcut.”
Dar în timp ce sfârșitul acestor probleme în 2022 însemna că Putin primea în fiecare lună bucuros zeci de miliarde de dolari în schimbul petrolului său, el nu era singurul câștigător: se pare că flota gri și neagră la care face referire mai sus Goldman Sachs a avut și ea de câștigat din greu, iar această flotă era formată din cargouri în mare parte grecești.
Potrivit Bloomberg, petrolul rusesc se vinde în continuare cu mult sub prețurile de referință internaționale stabilite de G7, ceea ce reprezintă o binecuvântare tacită pentru China și India să cumpere cât de mult petrol doresc și la un preț mult mai mic decât toate celelalte achiziții ale lor. Însă foarte mulți bani merg în direcția unor intermediari misterioși.
Țițeiul Ural se vinde în medie cu 52 de dolari pe baril în portul baltic Primorsk, conform informațiilor Argus Media, deci cu o reducere de 20 de dolari față de petrolul Brent (la începutul anului diferența era de 40 de dolari). G7 le permite companiilor să ofere servicii cheie precum asigurare și cargo pentru exporturile de petrol rusești doar dacă barilul de petrol costă cel mult 60 de dolari.
Totuși, după cum remarcă Bloomberg, diferența dintre prețul de export și cel de import din India se afla la aproximativ 12 dolari pe baril în iunie. Mărimea acestui spread contează deoarece înmulțită cu volumul exporturilor, înseamnă că aproape 900 de milioane de dolari pe lună merg în buzunarele rețelei de firme intermediare din zona gri – traderi, brokeri de asigurări, proprietari de tancuri – ale căror afiliatii sunt neclare și care sunt dispuși să supere Departamentul de Stat transportând milioane de barili de petrol rusesc. Acum, acest spread s-a micșorat fiind în medie la 13 dolari în mai, respectiv 15 dolari în aprilie.
Chiar și așa, țițeiul Ural se vinde la discounturi serioase față de prețurile internaționale. Uralul s-a vândut în medie cu 23 de dolari mai puțin față de Brent luna aceasta, cam la fel în mai, un pic mai mic însă față de aprilie, conform datelor Argus.
Asta înseamnă că mai bine de jumătate din spreadul Ural față de Brent merge către intermediarii din zona gri care facilitează vânzarea petrolului rusesc către India și China.
Uniunea Europeană a interzis în decembrie importurile de petrol rusesc pe mare, în același timp în care a introdus și plafoanele de preț. Această prohibiție a forțat vanzarea petrolului rusesc la prețuri reduse pentru a găsi cumpărători în Asia. Dar nu a făcut nimic pentru a stopa exporturile de petrol rusesc, și nu doar că Rusia va lua locul principal ca furnizor de petrol al Chinei, în fața Arabiei Saudite, dar petrolul rusesc continuă să inunde piețele globale. Între timp, acei intermediari misterioși devin extraordinar de bogați, în detrimentul cetățenilor europeni obișnuiți care sunt striviți de inflația galopantă și care ar putea cumpăra produse petroliere la prețuri mult mai joase, dacă Rusia nu ar vinde doar în India și China. Din păcate, inflația energetică are loc în Europa, în timp ce India și China nu au astfel de probleme mulțumită petrolului rusesc vândut la prețuri reduse.
Articol publicat de Zero Hedge.
