Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
S&P 500 a urcat la un nou maxim și este aproape de nivelul record. Automulțumirea pare să pună stăpânire pe jucătorii din piață, deoarece ultima etapă de panică din piață a fost determinată în întregime de expansiunea creditului. Potrivit Bloomberg, raportul preț-câștig al S&P 500 a revenit la 19,2x, o creștere de aproape 10% a evaluării, fără o îmbunătățire vizibilă a câștigurilor sau a marjelor. Cea mai recentă rundă de revizuiri arată un consens care estimează o creștere de -0,28% a câștigurilor pentru acest an. Încrederea consumatorilor a revenit la minimele din 2022, iar indicele surpriză economică dă, la rândul lui, semne de slăbiciune. Pe ce pariază investitorii? Se așteaptă ca vechea lor salvare să revină în forță: relaxarea cantitativă.
Când ne uităm la estimările consensuale pentru creșterea câștigului per acțiune, EPS (earnings per share), în S&P 500, pare un caz manual al optimismului fără fundal. Așteptările privind creșterea câștigurilor au scăzut de la +4% la -0,28% în câteva luni, iar conglomeratele energetice continuă să fie favoritele recomandărilor pe partea de vânzări, în ciuda unei scăderi de 30% a așteptărilor lor de profit. Între timp, consensul își joacă vechiul truc clasic: umflați estimările pentru anul viitor. Creșterea EPS în acest an pentru S&P 500 este negativă, dar în anul următor, analiștii se așteaptă la o creștere robustă de +10,4% și în anul ulterior la o creștere de 8,91%. În acest fel, analiștii își pot spune clienților că da, profiturile din acest an vor fi slabe, dar evaluările în creștere sunt justificate de creșterea puternică din următorii doi ani… care este probabil să fie revizuită în scădere la fel de rapid ca și câștigurile din 2023.
Îndulcirea estimărilor consensuale nu este nimic nou. Potrivit Bloomberg, retrogradarea medie a estimărilor pe un an din ianuarie până în decembrie este de 20% în ultimul deceniu. Creșterea multiplă a prețului acțiunilor a fost justificată de creșterea ridicată a ofertei monetare și răscumpărări masive, care sunt ele însele o a doua derivată a banilor ușori. În trecut, creșterea slabă a câștigurilor sau scăderea așteptărilor de consens au fost tolerate, deoarece expansiunea monetară a mascat acumularea de risc.
De ce acceptă investitorii o altă perioadă de expansiune multiplă agresivă în mijlocul unei presupuse normalizări a politicii monetare? Ați ghicit. Investitorii s-au învățat de acum că băncile centrale vor porni mașina de imprimat la cea mai mică problemă.
Oferta monetară globală a atins un vârf în martie 2022 de 105 trilioane de dolari SUA, potrivit Bloomberg. Trebuia să scadă rapid la 95 de trilioane de dolari, băncile centrale urmând să-și taie din balanța contabilă cel puțin 5 trilioane de dolari. Nu s-a întâmplat așa ceva. Masa monetară globală continuă să se situeze la peste 101 trilioane și a crescut semnificativ odată cu criza bancară.
Investitorii au dreptate să intuiască că politicile băncilor centrale vor rămâne masiv îndreptate spre direcția compromisurilor, iar impactul majorărilor ratelor a fost limitat, oferind mai mult o oportunitate de a crește riscul decât de a-l reduce. Cu toate acestea, participanții de pe piață ar putea fi prea optimiști, atunci când se așteaptă la o expansiune masivă multiplă care să miște semnificativ piețele. Inflația rămâne ridicată, iar a fi acomodativ este semnificativ diferit de implementarea relaxării cantitative. Băncile centrale injectează lichidități într-o criză bancară, dar nu umflă mai departe bula de evaluare atât de ușor pe cât se așteaptă unii.
În primul rând, elementele de analiză fundamentale nu aduc nimic optimist. Estimările privind câștigurile și marjele presupun reduceri suplimentare de preț ale acțiunilor pentru a fi aliniate la realitatea macroeconomică.
În al doilea rând, inflația poate fi în scădere, dar se datorează în mare parte efectului de bază, iar prețurile de consum acumulate rămân ridicate, cu IPC de bază încăpățânat mai ridicat decât ceea ce ar dicta mărfurile și masa monetară. Aceasta înseamnă că băncile centrale au mai multe șanse să surprindă cu mai multe creșteri ale ratelor de dobândă decât cu reducerile așteptate până la sfârșitul anului 2023.
În al treilea rând, poziționarea investitorilor este fals pesimistă. Dacă citiți oricare dintre sondajele băncilor de investiții, s-ar părea că jucătorii din piață, clienții lor, sunt foarte precauți și prudenți. Totuși, poziționarea reală a fondurilor de investiții este extrem de concentrată pe pariuri ciclice și pe estimări în creștere, expunerea netă lungă a fondurilor speculative este aproape la maximele ultimelor trei ani, conform HSBC, iar Indicele Frica și Lăcomia publicat de CNN se află pe teritoriul Lăcămie. Nu, investitorii nu sunt pesimiști.
În al patrulea rând, și mai important: există o barieră a datoriei de stat care va lovi piețele în următorii doi ani. Numai SUA vor crește probabil cerințele nete de finanțare cu aproape două trilioane de dolari, iar zona euro inundă piața cu finanțarea gigantică a atrocei Next Generation EU. Toată această hârtie publică va trebui să fie refinanțată, ceea ce înseamnă mai puțină lichiditate pe piețe.
Mai multă datorie de stat finanțată de piețe, la care se adaugă o poziționare prea optimistă, este o combinație periculoasă atunci când inflația de bază rămâne ridicată.
Piețele pot rămâne optimiste pentru o perioadă, dar o corectare a așteptărilor excesiv de optimiste reflectate în prețul acțiunilor este aproape inevitabilă.
