Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Germania încearcă să convingă mai mulți muncitori străini calificați să rămână în țară pentru a-și acoperi golurile de pe piața muncii. Mai multe studii sugerează că Germania devine din ce în ce mai puțin atractivă în comparațiile internaționale.
Germania devine din ce în ce mai puțin atractivă pentru talentele străine de top, potrivit unui nou studiu Bertelsmann/OCDE care va îngrijora guvernul lui Olaf Scholz, care încearcă să aducă mai mulți muncitori străini calificați pentru a umple golurile de pe piața muncii.
„Indicatorii atracției talentelor” ai Organizației Economice pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), studiul prezentat săptămâna trecută, arată că Germania a coborât de pe locul 12 în 2019 pe locul 15 în acest an, printre cele 38 de țări analizate de studiu. Analiza se bazează pe șapte „dimensiuni” pe care, se spune, talentele străine le apreciază: calitatea oportunităților, veniturile și impozitele, perspectivele de viitor, mediul familial, mediul abilităților, incluziunea și calitatea vieții.
Studiul a izolat patru grupuri de oameni pe care guvernele speră să le atragă – specialiști cu înaltă calificare, oameni de afaceri, fondatori de start-up și studenți internaționali – și a constatat că doar într-unul dintre aceste grupuri, studenții, Germania era clasată în top 10. Primele patru țări au fost Noua Zeelandă, Suedia, Elveția și Australia, Regatul Unit și SUA fiind pe locurile 7 și 8.
Vorbiți engleză? „Nu”
Mara știe mai multe despre plusurile și minusurile mutării în Germania decât majoritatea. După ce a locuit anterior în Marea Britanie, românca de 30 de ani a fost încântată să-și găsească un loc de muncă bun în publicitate la Berlin. Dar după un an petrecut în Germania, deja plănuiește o ieșire. „Poate că voi rămâne încă un an sau doi, dar nu plănuiesc să stau pe termen lung”, a spus ea pentru DW. „Voi rămâne în Germania, dar nu mă văd aici în următorii cinci sau 10 ani”.
Obținerea unui loc de muncă a fost partea ușoară. De atunci s-a luptat cu birocrația, cu găsirea unui apartament pe piața notoriu de dificilă din Berlin și cu învățarea limbii germane. Singurătatea a jucat și ea un rol: forțată inițial să lucreze acasă de pandemia de coronavirus, i-a fost greu să își facă relații sociale și, deoarece munca ei este în mare parte în engleză, nu a reușit să-și îmbunătățească limba germană, în ciuda faptului că a luat cursuri in Bucuresti.
În schimb, birocrația Germaniei rămâne fixată în limba germană, ceea ce nu a ușurat lucrurile. „Desigur, nu le pot cere oamenilor din Germania să nu vorbească germană. Nu aș face niciodată asta”, a spus ea. „Dar personal m-am simțit destul de ciudat când mi-au cerut diferite documente și nu am înțeles nimic. Mai multă deschidere și flexibilitate ar ajuta. Și când întreb dacă vorbesc engleză, de obicei spun „nu” foarte repede și tare.”
Și totuși, Mara a optat să se mute în Germania pentru că a simțit că țara, și în cazul ei în special Berlinul, are atât de multe de oferit. „Prima mea întâlnire cu Berlinul în 2015 a fost o experiență grozavă”, a spus ea. „Este o combinație bună între Est și Vest. M-am simțit bine.”
Convingerea oamenilor să rămână
Germania este din ce în ce mai disperată să păstreze cât mai mulți muncitori străini calificați în țară, deoarece o schimbare demografică care se profilează va lăsa milioane de locuri de muncă neocupate în următorul deceniu: ultimul val din generația „baby boomer”, care reprezintă o parte majoră a forța de muncă actuală, este de așteptat să se pensioneze până în 2035.
Potrivit calculelor Institutului de Cercetare a Ocupării Forței de Muncă (IAB), parte a Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă din Germania, țara are nevoie de un sold net de 400.000 de imigranți pentru a intra în țară în fiecare an pentru a umple golurile de pe piața muncii. Cele mai recente prognoze ale biroului oficial de statistică al Germaniei se așteaptă la o rată anuală netă a imigrației de 290.000 de persoane – potențial lăsând 3,6 milioane de persoane lipsă de pe piața muncii.
Dar a convinge oamenii să vină în Germania este doar o parte a soluției, potrivit lui Paul Becker, cercetător în științe sociale la institutul Minor din Berlin. „Pentru o strategie de succes de atragere a forței de muncă calificate, va fi crucial să se asigure nu numai mai multă imigrație, ci și ca mai puțini lucrători calificați să emigreze din nou”, a scris el într-un nou studiu publicat în februarie. Cercetările lui Becker indică faptul că majoritatea oamenilor care vin în Germania la muncă pleacă după doar trei sau patru ani.
Motive pentru a pleca
Mutarea într-o țară nouă este întotdeauna descurajantă, iar experiența lui Mara de la Berlin este întărită de un studiu prealabil lansat în decembrie anul trecut de Institutul de Cercetare Economică Aplicată (IAW), din Tübingen, sudul Germaniei, care a evidențiat și probleme precum integrarea, tratamentul din partea autorităților, plata impozitelor și a asigurărilor sociale.
Pe baza unui sondaj efectuat pe un eșantion de 1.885 de persoane care au părăsit Germania, precum și a 38 de interviuri lungi, studiul IAW a găsit un set complex de factori care au contribuit la motivul pentru care oamenii au plecat, de la permise de ședere, nefiind capabil să găsească un loc de muncă potrivit, pentru a aduce familia, la costul ridicat al vieții și problemele personale.
Motivul cel mai frecvent invocat a fost destul de simplu: probleme juridice asociate cu rezidența.
„Presupun că, în cele mai multe cazuri, acestea au fost permise de ședere pentru formare sau muncă și acestea pur și simplu expiră și nu au fost prelungite”, a spus autorul studiului IAW, Bernhard Boockmann.
Discriminarea a fost, de asemenea, un factor, chiar dacă unul relativ minor. Deși puțin peste 5% dintre cei chestionați de IAW au numit discriminarea drept un factor în decizia lor de a pleca, două treimi dintre persoanele cu înaltă calificare din țări non-europene au declarat că au suferit discriminare fie din partea autorităților, fie la locul de muncă.
„Desigur, nu vrem să minimalizăm problema discriminării, care este prezentă în moduri foarte diverse, este foarte problematică și care trebuie abordată”, a spus Boockmann. „Dar doar în cazuri rare acesta este motivul pentru care cineva părăsește Germania”.
Ce poate face guvernul?
În mod clar, guvernul poate influența doar câteva dintre probleme și nicio lege sau o nouă măsură nu va convinge mii de lucrători străini să rămână. Dar Mara, Becker și Boockmann cred că există o măsură concretă care ar putea fi luată.
„Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă (BA) nu are măsuri concrete cu privire la modul în care ar trebui să consilieze persoanele care se gândesc să emigreze din nou”, a spus Boockmann. „De exemplu, credem că într-o situație în care cineva își pierde locul de muncă, BA ar trebui să facă consultări direcționate”.
În mod similar, Boockmann crede că guvernul ar putea face mai mult pentru a recâștiga lucrătorii care au părăsit Germania, deoarece mulți dintre cei intervievați au rămas cu o atitudine favorabilă țării.
Paul Becker consideră că familiile sunt un factor cheie și că sarcina depășește cu mult politica în domeniul muncii. „Dacă oamenii calificați vin în Germania și își aduc familiile, trebuie să întrebăm: „Ok, cum ne putem asigura că membrii familiei se înțeleg bine aici”, a spus el pentru DW. „Obțin cu ușurință un apartament; își găsesc un loc de școală sau un loc de grădiniță? Au posibilitatea de a învăța limba? Și cât de repede sunt consultați pe probleme legate de piața muncii din Germania și primesc asistența de care ar putea avea nevoie.”
Este, a spus Becker, o chestiune de „multe șuruburi mici” care trebuie răsucite pentru a crea un cadru social bun.
Între timp, Mara a spus că un lucru ar fi ajutat-o: o modalitate de a face prieteni. „Programele specifice industriei pentru expatriați ar trebui sprijinite mai mult”, a spus ea pentru DW. „Pentru mine, ar fi fost foarte util să am un loc unde să poți întâlni alți profesioniști din străinătate și să faci schimb de idei. Este important să construiești o conexiune, o relație interpersonală.”
Articol de Ben Knight.
