Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Dezbaterea cu privire la situația economică a Germaniei „bolnavul Europei” a fost resuscitată din nou în această vară. În opinia noastră, răspunsul este un da categoric. Totuși, pandemia, războiul din Ucraina și inflația nu reprezintă cauzele principale ale anemiei economice.
Problemele din lanțurile de aprovizionare din pandemie, războiul din Ucraina și criza energetică nu au făcut decât să expună slăbiciunile structurale preexistente din economia Germaniei.
Creșterea economică modestă și estimările pesimiste au readus în discuție problema economiei germane. The Economist a reintrodus această temă pe prima pagină la două decenii după o pagină identică. Așa că merită să aruncăm o privire asupra stării economiei germane.
În urmă cu un deceniu, Germania sărbătorea Wirtschaftswunder 2.0 iar economia a crescut între 2010 și 2015 în medie cu 2,1%. Spre comparație, zona euro – exceptând economia germană – a crescut cu doar 0,8% în aceeași perioadă. Între 2016 și 2022, însă, celelalte economii din zona euro au luat avans, în timp ce economia germană a stagnat mai mult. Creșterea a fost în zona euro de 1,7% în perioada amintită, în timp ce în Germania a fost de 1,1%.
Între timp, politicile ciclice precum înăsprirea politicii monetare și inflația ridicată sunt însoțite de provocări structurale precum tranziția energetică și schimbările din economia globală, dimpreună cu o lipsă de investiții în digitalizare, infrastructură și educație. Mai pe șleau, competitivitatea internațională a Germaniei s-a deteriorat înainte de Covid-19 și războiul din Ucraina.
În mare măsură problemele Germanie sunt creația ei. Ele provin dintr-o austeritate fiscală și politici publice greșite. Nivelul scăzut de investiții din ultimii este o dovadă a faptului că țara s-a bazat pe importul de energie ieftină și exportul de bunuri. În timp ce investițiile de capital fix în Germania au crescut cu 4,4% între 2010 și 2015, creșterea a fost de doar 3,1% între 2016 și 2022.
Spre comparația, în zona euro lucrurile au stat invers. Investițiile de capital au crescut cu 1,9% între 2010 și 2015, în timp ce între anii 2016-2022, creșterea a fost de 4,9%.
Tranzițiile structurale cu care se confruntă economia vin cu un cost. Să ne gândim doar la producția cu mare consum de energie. În producția de alimente, băuturi și tutun, de pildă, mai mult de jumătate din consumul de energie este acoperit de gazul natural. O asemenea proporție de consum este acoperită de sursele de energie regenerabilă doar în producția de lemn și produse din lemn. Trecerea de la producția pe bază de gaz natural la forme mai ecologice va aduce pierderi de productivitate, iar produsele vor deveni mai scumpe.
Exporturile au și ele de suferit. Pe de o parte, slăbiciunile economice ale Chine și problemele din America sunt o problemă pentru exporturile germane. Dacă principalii parteneri economici nu o duc bine, atunci nici tu nu o vei duce bine. În al doilea rând, lumea globalizată se va schimba. Asta nu înseamnă neapărat deglobalizare, ci mai degrabă că fluxurile de schimb se vor schimba. Fie că vorbim de problemele din lanțurile de aprovizionare sau de tensiuni geopolitice, e limpede că este nevoie de diversificarea partenerilor comerciale și, dacă e posibil, de a aduce mai aproape de casă producția. Însă acest proces este de asemenea însoțit de pierderi de eficiență și de prețuri mai mari.
Lipsa generală de investiții se vede în infrastructura problematică. Calitatea drumurilor germane s-a tot înrăutățit din 2010 încoace, potrivit mai multor indicatori, în timp ce infrastructura digitală are la rândul ei nevoie de îmbunătățire. Conexiunea prin fibră, internetul de mare viteză dădeau seama de doar 8% din totalul legăturilor la internet din Germania.
Schimbările demografice atârnă și ele greu în economia Germaniei. Până în 2060, populația aptă de muncă ar putea ajunge la doar 25% față de 2019. Presupunând o participare mai intensă la piața muncii și o imigrație masivă, pierderea ar putea fi de 5%.
În special în următorii 12 ani, pe măsură ce generația baby-boomer se retrage din piața muncii, penuria de muncitori calificați din Germania va deveni și mai acută. Totuși, pe lângă emigranți, un alt factor care ar putea umple golurile din piața muncii germană este automatizarea. Aproape 80% dintre cei angajați în prezent în științe sociale și umanioare ar putea fi înlocuiți de roboți. În muncile de curățenie, mai bine de 60% dintre angajații peste 55 de ani ar putea fi înlocuiți de automatizare.
Se spune că o criză adevărată se vede abia în piața muncii. Cu o rată a șomajului ajustată sezonier la 5,7%, piața muncii din Germania se descurcă foarte bine. Totuși, dincolo de aparențe, se simt primele efecte ale unei situații economice tensionate. Deja de un an încoace, numărul joburilor postate se află în declin, iar așteptările privind noi angajări ale companiilor au început să devină mult mai temperate. Pentru moment, sindicatele vor cere siguranța locului de muncă în loc de creșteri salariale.
Având în vedere toate cele de mai sus, e limpede că economia Germaniei – asemenea unui pacient care timp de zece ani nu s-a îngrijit cum trebuie – plătește acum prețul pentru lucrările slabe de întreținere. Drept consecință, țara și-a pierdut competitivitatea internațională în aproape orice ierarhie. În ultimul barometru de opinie al Comisiei Europene, mai multe companii ca niciodată au afirmat că se așteaptă ca poziția competitivă a Germaniei să se deterioreze atât în interiorul cât și în afara UE.
Germania a demonstrat în mod constant că poate trece peste crize. Totuși, în condițiile de astăzi, remediul pentru problemele economice ale crizei nu e simplu. E nevoie de o lungă listă de politici publice, reforme structurale și investiții pentru a readuce economia la viteză sănătoasă. În urmă cu 30 de ani, a fost nevoie de mai bine de cinci ani între primul diagnostic și începutul unei serii de reforme structurale. Să sperăm că de data aceasta va dura mai puțin.
Analiză de Carsten Brzeski și Franziska Biehl pentru ING
