Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Majoritatea comentatorilor pe marginea reuniunii BRICS s-au concentrat asupra rolului pe care îl joacă monedele. E de înțeles, dar totuși nu trebui să scăpăm din vedere faptul că puterea BRICS+ vine din controlul exercitat asupra rezervelor de petrol și gaz. Țările acestea sunt preocupate de creșterea lor economică și de cea a clienților lor. Drept consecință, următoarea întâlnire COP28, din noiembrie, se anunță a fi un eșec pentru agenda anti-dezvoltare din UE.
Așadar, grupul BRICS a decis să se extindă: Argentina, Egipt, Etiopia, Iran, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite se vor alătura. Celelalte pretendente vor trebui să mai aștepte.
Grupul reprezintă o organizație informală, la fel ca G7 sau G20. Aceste organizații au apărut deoarece cooperarea multilaterală prin instituții ca ONU a devenit ineficientă, nenecesară și costisitoare. Cooperarea strategică între puteri ia amploare.
Aceste 11 țări au un cuvânt de luat în seamă la scară globală. Dețin 36% din terenul globului, comparativ cu 16% în G7, dețin 45% din populația lumii, adică de cinci ori mai mult decât G7, respectiv 37% din PIB-ul mondial, comparat cu 30% în G7. În ceea ce privește producția alimentară, produc aproape jumătate din cereale și 55% din orez. Brazilia, India și Argentina sunt în primele cinci exportatoare de carne de vită. Domină de asemenea producția de oțel și aluminiu. Oțelul, o componentă vitală în industria de construcții și automotive, este produs în proporție de 70% în țările BRICS+, unde se găsesc și cinci dintre primii 11 producători la nivel mondial. Aluminiu, un metal esențial pentru viața modernă, în special în sectorul mobilității, se găsește 80% în mâinile acestui grup de țări. Merită precizat că fără cărbune, nu există producție de oțel, iar fără electricitate nu există producție de aluminiu. Deloc surprinzător, energia are o importanță strategică pentru aceste țări.
Evident, China deține partea leului în toate aceste comparații. Totuși, ciclul de creștere impresionant din ultimii ani dă dovadă de o încetineală îngrijorătoare. Problemele economiei chineze sunt politice și sistemice. Economia Chinei are probleme din cauza tendinței dictatoriale care sugrumă sectorul privat. Eventualul declin al influenței chineze va afecta balanța internă din BRICS+, ceea ce nu îi va deranja foarte tare pe ceilalți membri ai grupului, fără însă a afecta relevanța acestui grup, deoarece oricum ar fi, China nu va colapsa.
Presa occidentală a speculat frecvent cu privire la intenția Chinei de a introduce yuanul pentru a concura cu dolarul, sau la intenția acestui grup de a avea o monedă comună. Situația monedei chineze însă nu lasă loc de speculații. Nu aceasta e problema reală.
E din ce în ce mai limpede că are loc o reașezare geostrategică. Ascensiunea „fabricii lumii” – China – și a „biroului lumii” – India – datorită populației educate care nu mai e dependentă de agricultura de subzistență trezește interesul „sudului global”, adică a țărilor „emergente”, „în curs de dezvoltare” sau chiar „subdezvoltate”.
Aceste țări, liderii lor și populațiile lor, dar mai presus de toate, tinerii lor lideri, descoperă realitatea lumii bogate datorită internetului și doresc să trăiască la fel ca în țările G7. Singura condiție pentru acest lucru: creșterea economică. Corolarul creșterii economice este creșterea consumului de energie, deoarece conceptul fizic de muncă este exact același ca acela al energiei. Fără energie, nu există muncă și fără muncă nu există creștere economică și nici dezvoltare socială.
Un domeniu în care India, de pildă, a surprins lumea este acela al electrificării țări, un parametru esențial al prosperității. Milioane de indieni sufereau din această cauză, care afecta atât sănătatea cât și calitatea vieții. Oamenii nu puteau lucra în întuneric, iar toaletele funcționau limitat. Astăzi, 99% din indieni sunt conectați la curent, în timp ce în urmă cu 30 de ani procentul era la jumătate. Acest avans a fost făcut posibil de folosirea cărbunelui,75% din electricitatea Indiei fiind generată de cărbune, un minereu detestat de UE. Nu poate exista niciun miracol economic fără energie ieftină și abundentă.
Spre deosebire de liderii UE, autoritățile indiene nu sunt obsedate de reducerea emisiilor de CO2.
Sudul Global a înțeles că dacă dorește să se dezvolte trebuie să o facă prin consumul de hidrocarburi și emisia de CO2. Emiratele Arabe Unite au decis să includă culoarea negru în steag pentru a simboliza faptul că prosperitatea i se datorează aurului negru.
Țările BRICS+ consumă 46% din energia produsă la nivel mondial: 35% din petrol, 36% din gaz și 72% cărbune. Dețin 42% din rezervele de petrol, 50% din gaz și chiar 40% din cele de cărbune. Așadar, viitorul lor energetic pare asigurat, ceea ce nu se poate spune despre UE.
Nu doar că țările BIRCS+ sunt mari consumatoare de hidrocarburi, dar au nevoie de clienți pentru a se asigura de creștere economică. Acest grup și Sudul Global sunt pe cale de consecință aliați în obiectivul de a crește economic astfel că vor consuma și mai multă energie. Având în vedere că după 50 de ani de cercetare și promovare energie solară și eoliană reprezintă doar 3% din cererea la nivel global, rezultă că cererea pentru energie convențională va crește în mod necesar.
Între timp, în UE cuvântul de ordine este decarbonizare. Dar deoarece acesta e un obiectiv utopic, rezultatul va fi un declin demografic și economic. Poate pentru că viitorul energetic nu e verde ci plumburiu se finanțează studii despre descreștere? Ziarul flamand Doorbraak a scris despre trei activiști din mișcarea de descreștere care au primit un contract în valoare de 9,9 milioane de euro din partea UE pentru a scrie articole și a realiza campanii pentru a-și apăra poziția politică retrogradă. Se vor pronunța oare împotrivă parlamentarii europeni împotriva acestui abuz politic din programul de cercetare Horizon?
Toată această poveste îmi aduce aminte de un parlamentar italian care spunea: „dacă crezi că ești un lider și nu te urmează nimeni, atunci înseamnă că ești un ratat”.
Articol de Samuel Furfari pentru Brusselsreport.
