Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Startup-urile din industria tehnologică implică de multe ori pariuri riscante pe idei care nu sunt testate nici în termeni de tehnologie, nici în termeni de valoare de piață. Cu toate acestea, nu încrederea oarbă riscă să pună la pământ în următoarele zile o mulțime de start-upuri britanice, ci cu totul altceva: plictisitoarele și vechile obligațiuni guvernamentale. Multe companii aflate la început s-au bazat ca să obțină finanțare pe Silicon Valley Bank Marea Britanie, o sucursală a companiei bancare americane care se confruntă acum cu falimentul. În ultimii ani, instituția financiară și-a investit mare parte din active pe obligațiuni guvernamentale a căror valoare a fost inflaționată de dobânzile care se apropiau de zero. Pe măsură ce dobânzile au tot crescut, acest pariu investițional s-a dovedit a fi un fiasco. Vineri, Banca Angliei a anunțat că Silicon Valley Bank intră în insolvență.
Banca Angliei a încercat să le dea încredere investitorilor susținând că Silicon Valley Bank UK „are o prezență limitată în Marea Britanie și nu deține o funcție critică în sistemul financiar”. Cu toate acestea, afirmația oficialilor băncii centrale subestimează dimensiunea crizei cu care se confruntă acum sectorul tehnologic, guvernul și chiar economia în ansamblul ei.
Întrebare care se pune este dacă Silicon Valley Bank nu joacă oarecum același rol ca un canar într-o mină de cărbune?
Domeniul tehnologic s-a confruntat deja cu un an foarte dificil pe măsură ce epoca dobânzilor apropiate de valoarea zero a ajuns la final. Vreme de mulți ani, era posibil pentru companii să obțină capital pentru idei foarte ambițioase, unele dintre ele de-a dreptul fără vreun viitor. Banii fiind atât de ieftini, riscul părea foarte mic, iar perioada de timp necesară pentru ca firmele să facă un profit părea foarte lungă. De-a lungul ultimelor 18 luni, pe măsură ce inflația și dobânzile au început să crească, nu a mai existat aceeași toleranță din partea băncilor și a altor investitori față de companii a căror șansă de a face profit se găsea undeva foarte departe în viitor.
Prăbușirea Silicon Valley în Marea Britanie reprezintă un pas înapoi semnificativ, mai ales într-o săptămână în care se anunța bugetul și care promitea să fie ca întotdeauna plin de promisiuni bombastice despre reconstrucția economiei pe baza inovației. Dar dintr-odată viața a devenit mult mai dificilă pentru sectorul tehnologic ecologist, pentru științele vieții și pentru sectorul financiar-digital. Dacă nu mai există Silicon Valley Bank, care a început să finanțeze companii din domeniul tehnologic în anii 80 în Statele Unite, întrebarea este câte bănci vor da buzna să acopere o nișă de piață, mai ales în actualul climat economic?
Sâmbătă, CEO-uri de la 210 companii tehnologice britanice, cu un număr total de angajați de 10.000 de oameni, au semnat o declarație comună pentru ministrul de finanțe englez, solicitându-i ajutorul. În următoarele ore, Jeremy Hunt a sugerat că executivul ar putea interveni pentru a ajuta companiile aflate în dificultate – dincolo de refinanțarea celor 85.000 de lire sterline din depozitele băncii. Dar a avut grijă să dea foarte repede înapoi când a fost vorba de garantarea tuturor depozitelor.
„Vom veni foarte rapid cu planuri prin care să ne asigurăm că oamenii sunt capabili să-și îndeplinească cerințele de cashflow, să-și plătească angajații, etc. Dar este evident că ceea ce ne dorim este de a găsi o soluție pe termen lung care să minimizeze sau chiar să evit complet pierderile pentru unele dintre cele mai promițătoare companii engleze”, a declarat Hunt pentru Skynews.
Ce tip de ajutor are ministrul de finanțe în minte, nu putem ști, așa că va trebui să așteptăm. Dar e clar că va trebui să fie foarte atent cu privire la hazardul moral, adică la încurajarea unor investiții riscante de către sectorul bancar, prin salvarea tuturor atunci când lucrurile nu merg cum trebuie.
Dar există o întrebare și mai profundă și anume dacă este Silicone Valley Bank echivalentul unui canar dintr-o mină de cărbune, care anunță probleme și mai grave pentru sectorul bancar, un fel de Northern Rock care anticipează un colaps mai larg.
Deși e vorba de o bancă cu un rol mic și de nișă, sursa sa de finanțare – piața de obligațiuni guvernamentale – este departe de a fi unică. Dacă această bancă a avut probleme din cauza prăbușirii prețului obligațiunilor guvernamentale, multe alte bănci s-ar putea să aibă la rândul lor același tip de probleme. A trebuit să treacă 12 luni între prăbușirea Northern Rock în septembrie 2007 și colapsul Lehman Brothers, urmat de salvarea Royal Bank of Scotland și a multor altora. În tot acest timp, mulți analiști și experți au crezut cu toată convingerea că nu va exista un efect de contagiune. Ne așteaptă în continuare multe luni tensionate, până când vom putea spune că declarațiile oficialilor Băncii Angliei cu privire la efectele limitate ale prăbușirii acestei bănci asupra sistemului financiar sunt corecte.
Articol de Ross Clark.
