fbpx

De ce e bine că plafonarea prețului la gaz nu va funcționa

După luni întregi de discuții, Comisia Europeană a ajuns într-un final la un acord privind plafonarea prețului la gaze la nivelul de 275 euro/MWh. În prezent, gazul se tranzacționează la nivelul de 119,50 euro/Megawatt oră.

Potrivit agenției de presă Agepres, plafonul avut în vedere de instituția europeană ar urma să intre imediat în vigoare în momentul în care prețurile la hub-ul de gaze TFF ar depăși nivelul de 275 de euro/Megawatt oră timp de două săptămâni consecutive și atunci când prețurile TTF vor fi mai mari cu 58 de euro față de prețul mondial la gaze naturale lichefiate timp de 10 zile de tranzacționare.

Așadar, există o serie de condiționalități foarte precise și exigente care fac destul de grea adoptarea acestui plafon de preț. Drept pentru care, multe state europene, ba chiar o majoritatea de 27, conform Reuters, și-au exprimat nemulțumirea față de această formă de reglementare.
În opinia premierului polonez Mateusz Morawiecki, nivelul de preț este foarte ridicat în timp ce un alt oficial a declarat sub protecția anonimatului că „este un plafon care nu va intra în vigoare niciodată”.

Și cu toate acestea, plafonul de preț a fost adoptat în această formă deoarece are parte din plin de susținerea unor țări foarte puternice, printre care principala economie a Uniunii Europene, Germania, dar și Olanda, Finlanda sau Suedia.
Argumentul pe care aceste țări îl aduc în sprijinul variantei de plafon convenită preliminar merge tocmai în direcția neutralizării lui. Cu alte cuvinte, s-a decis un prag atât de înalt al plafonului la gaze tocmai pentru a nu putea fi utilizat. Pentru adepții acestei versiuni, există două motive principale care i-au determinat să ia această decizie. Un plafon jos ar fi însemnat pe de o parte alungarea producătorilor și vânzătorilor de gaze naturale către alte piețe care oferă prețuri mai bune, iar pe de altă parte ar fi elimiant orice fel de stimulente pentru reducerea consumului de gaze naturale pe piața europeană. Ceea ce în ultimă instanță nu ar fi făcut decât să alimenteze și mai mult criza energetică și economică.

Deși, motivele care au determinat aceste țări să forțeze un plafon înalt al prețului la gaze sunt departe de a fi altruiste, ele au mult mai mult sens și sunt mai raționale din punct de vedere economic, decât propunerea alternativă. Mai pe șleau, un plafon mai scăzut al prețului la gaze naturale pe piața europeană nu ar fi făcut altceva decât să exacerbeze actuala criză energetică.

„Această propunere (de plafonare – n.red) are potențialul de a adânci criza într-o criză financiară deoarece obstrucționează semnificativ activitatea comercială a jucătorilor din piață. Suntem cu atât mai îngrijorați de faptul că efectele acestei propuneri vor fi evaluate ex-post, ceea ce înseamnă mult prea târziu, când răul a fost făcut”, a afirmat Tobias Paulun, chief strategy officer la bursa germană EEX.

În aceeași ordine de idei, analiștii băncii de investiții Goldman Sachs au comentat într-o notă adresată clienților băncii referitoare la propunerea europeană de plafonare a prețului la gaze că „singurul lucru bun legat de plafonarea TFF este acela că e foarte puțin probabil să intre în vigoare”.

Experții băncii americane au subliniat ceea ce e de altfel de bun simț din perspectiva teoriei economice elementare și anume că plafonarea prețului la un nivel sub cel stabilit de piață nu va face altceva decât să reducă semnificativ cantitatea bunului al cărui preț a fost plafonat ducând astfel la o penurie. Producătorii nu au niciun stimulent pentru a vine sub prețul pieței, iar în condițiile în care își pot vinde produsul pe alte piețe, ceea ce nu este atât de greu pentru mulți producători de gaze naturale, penuria va fi rezultatul inevitabil al acestui proces.

De asemenea, chiar și acei producători care rămân pe piață și nu caută să vândă în altă parte vor încerca să își reducă volumele de vânzare atunci când prețul este plafonat așteptând acele luni în care plafonul nu mai e în vigoare, ceea ce va adânci criza gazului natural.

Pe o piață a gazului natural, și așa ultrareglementată și obstrucționată (suficient să ne gândim la multitudinea de reglementări ecologice, la impozitarea masivă a c companiilor din  domeniu și la amenințarea foarte reală a scoaterii din uz a hidrocarburilor, inclusiv a gazului natural) un plafon „eficient” aplicat prețului gazelor naturale ar reprezenta, probabil, unul din ultimele cuie bătute în coșciugul siguranței energetice europene.

În același timp, piața gazului la nivel mondial este și așa extrem de tensionată, țările europene licitând puternic pentru gazul natural lichefiat din Qatar și SUA, ceea ce a dus la o explozie a prețului și la îndepărtarea de pe piață a unor cumpărători asiatici, care nu puteau susține un asemenea nivel. Astfel, s-a ajuns ca multe țări asiatice, precum Pakistanul, să sufere din cauza penuriei energetice, tocmai din cauza intrării europenilor pe această piață a gazului natural lichefiat. Cu alte cuvinte, plafonarea prețului nu ar face altceva decât să îndepărteze producătorii de pe piața europeană înapoi pe cea asiatică. Bineînțeles că problema nu este rezolvată decât temporar iar criza e doar ameliorată. Singura soluție consistentă o reprezintă bineînțeles îndepărtarea de obiectivele utopice ale net-zero emisii de carbon.

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Europa tot nu poate scăpa de GNL-ul rusesc

Pe măsură ce Europa se apropie de data limită de 5 decembrie în care intră …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.