Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Săptămâna trecută, Parlamentul European a votat interzicerea în Uniunea Europeană a vânzării de mașini care folosesc combustibili fosili, începând cu anul 2035.
Cel mai mare grup din Parlamentul European, Popularii Europeni, s-au opus acestei decizii, motivând printre altele că măsura nu va face prea multe pentru mediu dar va afecta semnificativ industria europeană. Peter Liese, un europarlamentar din partea creștin-democraților germani, a afirmat explicit acest lucru, în timp ce grupul PPE a avertizat într-o postare pe Twitter că „interzicerea vânzării de mașini noi care folosesc motoare pe combustie, începând cu 2035, va conduce la un efect Havana. Adică, după 2035, străzile noastre se vor umple de mașini vechi deoarece noile mașini, cele electrice, nu vor fi la fel de accesibile sau disponibile”.
Aici se află probabil cea mai mare ironie din spatele acestei decizii. Și anume că o hotărâre care are rolul de a promova un mediu mai curat, o reducere a poluării și o încurajare a economisirii, va duce în realitate la o degradare a mediului, la o poluare mai mare și la o risipă. Asta fără a lua în calcul impactul devastator pe care măsură îl va avea asupra multor industrii și categorii de populație.
Argumentele PPE au fost mai mult decât rezonabile și au avut în vedere în primul rând ineficiența măsurii. De pildă, popularii europeni au argumentat că în prezent în Uniunea Europeană există 350.000 de stații de încărcare pentru mașinile electrice, dintre care 70% se găsesc în doar trei țări: Franța, Germania și Olanda. Dacă până în anul 2030 pe străzile europene vor fi 30 de milioane de mașini electrice va fi nevoie de șapte milioane de stații de încărcare. Este foarte simplu a spune că aceste stații vor fi construite doar că există probleme logistice serioase, unele insurmontabile sau cel puțin teribil de greu realizabile, din perspectiva costurilor, pentru care construcția unor astfel de centre de încărcare să fie mai degrabă utopică. Dacă luăm în calcul, în același timp, și problema energiei sau mai bine spus a deficitului de energie cu care se confruntă Uniunea Europeană, atunci ni se conturează un tablou mai degrabă sumbru decât unul strălucitor de verde, în care oamenii își conduc mașinile silențioase pe șosele debordând pe margine de copaci.
După cum remarca un analist economic, e la fel de semnificativ că în aceeași zi în care Uniunea Europeană a interzis vânzarea mașinilor clasice, Parlamentul European a susținut planul „RePowerEU”, o schemă de promovare a independenței energetice, dar din care energia nucleară a fost exclusă. „E o dovadă în plus a influenței puternice pe care o are mișcarea ecologistă la nivelul politicilor europene, care relevă și agenda din spatele multor reglementări ecologice de la nivelul Uniunii Europene. Dacă scopul era reducerea nivelurilor de CO2, nu există altă soluție decât energia nucleară”, afirmă Pieter Cleppe de la institutul de analiză economică „BrusselsReport”.
În acest moment doar 10% dintre mașinile europene sunt electrice, în timp ce în SUA procentul lor ajunge la 5%. În pofida nenumăratelor subvenții oferite de guverne pentru achiziționarea unor astfel de mașini, piața, adică oamenii, cumpărătorii, se dovedește mai mult decât reticentă din varii motive. De pildă, în SUA, deși prețurile la energia electrică sunt mult mai scăzute, consumatorii se plâng că uneori e mai scump să încarci mașina decât să umpli rezervorul cu benzină sau motorină.
Cu alte cuvinte, autoritățile europene sunt hotărâte să parieze totul pe o tehnologie care nu a reușit să se impună până acum pe piață, în același timp în care interzic o tehnologie care s-a dovedit a fi până în prezent cea preferată de oameni și, după toate probabilitățile, cea mai eficientă de până acum.
Bineînțeles că legislatorii cu înclinații ecologiste nu au luat în calcul nici efectul negativ pe care îl va avea această măsură asupra indivizilor (foarte mulți oameni nu își vor mai putea permite mașini noi), nici asupra mediului (prevalența mașinilor vechi), nici asupra industriei auto (un sector în care Europa stă încă foarte bine), nici asupra implicațiilor geopolitice și a lanțurilor de aprovizionare (în condițiile în care piața bateriilor electrice este dominată categoric de China, Coreea de Sud și Japonia).
Tot ceea ce i-a interesat a fost o măsură care să arate că Uniunea Europeană este un lider mondial în ceea ce privește intențiile favorabile mediului, fără să analizeze nici măcar superficial consecințele negative ale acestei hotărâri.
Deși s-ar putea spune că o astfel de critică reprezintă o perspectivă de dreaptă sau un fundamentalism al pieței, în realitate adevăratul fundamentalism este întruchipat de astfel de legiferări, prin care se așteaptă o soluție miraculoasă de la piață, în condițiile în care autoritățile interzic cele mai importante opțiuni. Deși piața de mașini electrice nu a reușit să ofere până acum modele accesibile, fără a lua în calcul toate provocările pe care această industrie le pune, de la rețeaua electrică până la componentele existente în baterii, se speră, fără niciun fundament că acest obstacol va fi depășit, iar din 2035 vom avea o piață înfloritoare care să satisfacă toate gusturile și buzunarele.
