21 februarie marchează Ziua Internațională a Limbii Materne a Națiunilor Unite, sărbătorind diversitatea culturală și multilingvismul.
În general, europenii sunt destul de buni la limbi străine: aproximativ 65% din populația continentului poate vorbi cel puțin o altă limbă decât limba lor maternă. Ca o comparație, doar aproximativ 20% dintre adulții din SUA sunt capabili.
Există variații semnificative între regiuni. Țările nordice excelează la bilingvism, în timp ce Europa de Sud vorbește puțin. Poate deloc surprinzător, țările în care engleza este limba maternă nu par să fie interesate să învețe una străină, doar 50% dintre irlandezi vorbind o altă limbă, iar cel mai slab scor din Europa fiind atribuit Regatului Unit, la un nivel redus, 34 la sută. România în schimb se află foarte aproape de Regatul Unit, cu sub 36% vorbitori de o a doua limbă.
Cum devin oamenii bilingvi (sau multilingvi)?
A fi fluent în mai multe limbi este o abilitate adesea lăudată în lumea profesională. Este, de asemenea, o modalitate excelentă de a învăța despre diferite culturi și de a putea comunica cu oameni din întreaga lume.
Există două moduri principale prin care oamenii devin bilingvi: fie prin nașterea într-o familie bilingvă, fie prin învățarea unei a doua limbi la școală – sau chiar mai târziu în viață, de exemplu, când călătoresc.
Ceea ce sunt de acord specialiștii este că, cu cât cineva învață mai devreme o a doua limbă, cu atât este mai ușor să o stăpânească. Există două tehnici principale recomandate de experții în dezvoltarea limbajului pentru părinți:
- Prima este de a preda limba minoritară acasă. De exemplu, luați doi părinți români care își cresc copiii în Italia. Acasă vor vorbi română dar își vor lăsa copiii să devină fluenți în limba italiană, fiind expuși la limbă peste tot în afara casei lor.
- Cealaltă tehnică comună se numește „o persoană – o limbă”. Să luăm o mamă româncă și un tată italian care cresc împreună un copil în Anglia. Mama îi va vorbi copilului doar română, iar tatăl doar italiană. De cele mai multe ori, în astfel de situații, părinții vor avea o altă limbă în care să se adreseze, fie limba țării în care locuiesc, engleza, fie una dintre limbile partenerilor.
Poate că ați auzit axioma „copiii bilingvi au o întârziere de vorbire”. Ei bine, este parțial adevărat: copiii care învață două limbi (sau mai multe) de la naștere dobândesc aceeași cantitate de vocabular total ca și colegii lor monolingvi la aceeași vârstă, dar numărul de cuvinte pe care le cunosc este împărțit în două limbi.
Când vorbesc doar una, pot părea că le lipsește ceea ce este considerat a fi o cantitate normală de vocabular pentru vârsta lor, ceea ce ar fi cazul dacă ar cunoaște o singură limbă. Aceasta dispare rapid pe măsură ce copilul continuă să crească.