Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
În urmă cu un an de zile, când am scris pe marginea acestui subiect, inflația din zona euro era în jurul pragului de 3%. Pe 9 septembrie 2021, când inflația ajunsese la 9% rată anuală, Banca Central Europeană a hotărât să mențină dobânda de politică monetară la zero:
„Dobânda la instrumentele principale de refinanțare ca și dobânda la facilitatea de creditare marginală vor rămâne neschimbate, la 0,00%, 0,25% și -0,50%, respectiv (…) Aceasta implică, de asemenea, o perioadă tranzitorie în care inflația se va situa moderat peste țintă”.
Așadar, BCE se aștepta ca inflația să crească doar „moderat”, considerând că inflația se va situa peste ținta de 2% doar pentru o scurtă perioadă.
Contrastul cu realitatea arată cât de tare s-a înșelat banca centrală în ambele sale estimări. Întrebarea însă care se pune acum este: a fost această evoluție o simplă coincidență, determinată de factori impredictibili? Sau a fost mai degrabă posibilă să anticipăm că inflația va rămâne la un nivel înalt?
Se poate spune că e întotdeauna mai ușor să fii înțelept după ce a trecut greul. Drept pentru care voi discuta în continuare șapte motive pentru care BCE trebuie să acționeze pentru a contracara inflația mare și persistentă, motive pe care le-am discutat anul trecut și pe care le consideram a fi un factor determinant pentru inflația din zona euro. Trebuie să vedem, de asemenea, în ce măsură aceste motive reprezintă în continuare un factor.
Primul motiv pe care l-am discutat a fost acela că prețurile la energie vor continua să crească deoarece politicile climatice vor continua să facă energia din ce în ce mai scumpă. Într-adevăr costurile asociate certificatelor verzi au continuat să crească. În plus, costurile la energie au fost exacerbate de războiul neprovocat declanșat de Rusia în Ucraina și de consecințele în materie de sancțiuni care au urmat.
În al doilea rând, tendința de a lua mult mai în serios riscurile din comerțul internațional a crescut. Prețul asigurărilor a crescut ceea ce se transmite în prețuri mai mari. De asemenea, în acest context climatul geopolitic de astăzi continuă un trend care deja se vedea în urmă cu un an.
În al treilea rând, atrăgeam atenția asupra efectelor întârziate ale expansiunii monetare asupra prețurilor activelor. Acestea s-au materializat dar par să se evapore încetul cu încetul. Efectul așteptat s-a produs dar nu poate fi cu ușurință extrapolat pentru viitor. Acesta este în special cazul acum când piețele iau în calcul rate de dobândă mai mare, pe măsură ce dobânzile pe termen lung au crescut semnificativ.
În al patrulea rând, am făcut referire la volumul mare de comenzi și la congestionarea industriei germane. Ambele probleme conduc la costuri de producție mai mare. Și tocmai acest lucru s-a întâmplat, creșterea prețurilor de producție atingând aproape 38%, comparativ cu aceeași lună a anului trecut (aproximativ 15,5% excluzând sursele energetice). Rata de bază, care nu ia în calcul costurile energetice sau cele alimentare, este de asemenea în urcare cu jumătate de punct procentual, la 4,3%, comparativ cu ultima întâlnire a consiliului guvernatorilor BCE, desfășurată pe 21 iulie. Ar trebui să notăm și că această creștere a prețurilor din industrie este departe de a se fi încheiat. La urma urmelor, prețurile la bunurile industriale sunt un indicator timpuriu important pentru felul în care evoluează inflația.
Un al cincilea argument pe care l-am adus în sprijinul ideii că inflația va crește a fost acela privind majorarea costurilor cu forța de muncă și spirala prețuri-salarii. Acesta este un risc cel puțin în acele țări ale Uniunii Europene unde există o ajustare automată între inflație și salarii – de pildă, Olanda și Belgia. Totuși, mai devreme sau mai târziu, angajații din alte țări vor urma și ei acest exemplu. Așa că dinamica acestei spirale este abia la început și nu există niciun motiv pentru a crede că nu va continua să meargă în aceeași direcție.
Cel de-al șasele punct din pledoaria mea – spațiul de manevră limitat al BCE, din cauza nivelul înalt al datoriei guvernamentale – a devenit limpede ca lumina zilei când, la primele semne că BCE va mări dobânda de referință, în iunie acest an, obligațiunile guvernamentale italiene au crescut. BCE încearcă să ocolească cumva această problemă prin achiziționarea asimetrică a bondurilor guvernamentale. În total, achiziția netă de obligațiuni italiene de către BCE a atins nivelul de 9,8 miliarde de euro. Iar aceasta chestiune ignoră problema dacă acțiunile BCE sunt compatibile cu principiul „no bailout” sau dacă se conformează legii în totalitate.
Un al șaptelea motiv este acela că inflația însăși poate deveni un stimulent al inflației prin faptul că se creează așteptări inflaționiste care împing prețurile în sus.
Sunt deciziile BCE prea puțin, prea târziu?
Decizia Băncii Central Europene de la începutul acestei luni de a majora ratele de dobândă cu 0,75% nu este suficientă. Reacția înceată a băncii în fața celor mai înalte nivele de inflație de la înființarea Uniunii Monetare și impactul relaxării cantitative devin evidente când comparăm politica monetară a BCE cu cea a unei alte bănci centrale. Inflația din Elveția este în prezent la nivelul de 3,2%. Adică cu 5,9 puncte procentuale mai jos decât inflația din zona euro.
Pe scurt, motivele pe care le detaliam în urmă cu 12 luni pentru ca BCE să acționeze contra inflației ridicate și persistente s-au dovedit corecte. Aceiași factori sunt în continuare determinanți pentru inflația actuală. Sub nicio formă inflația nu s-a dovedit un fenomen „tranzitoriu”.
Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a exacerbat situația. Nu pot decât să fiu de acord cu revista germană Der Spiegel.
„A sosit timpul ca BCE să își ceară scuze pentru acțiunile sale ezitante. Ar fi fost în mod clar mult mai benefic pentru zona euro, iar din punct de vedere politic ar fi adus mult mai multă stabilitate, dacă ratele de dobândă ar fi crescut mai devreme în această situație de criză. Dacă vrea să-și redobândească credibilitatea, BCE nu are altă șansă.”
Articol de Engin Eroglu pentru BrusselsReport.
