fbpx

Cât de bune sunt veștile din economie?

Trebuie să o recunoaștem: veștile proaste cu care am fost asaltați mai tot anul trecut nu s-au materializat.

Criza agricolă, în care se vorbea de foamete și revolte, de dispariția grâului ca urmare a absenței de pe piețe a produselor cerealiere din Ucraina și Rusia, nu s-a produs. Nici măcar o mini-primăvară arabă nu a avut loc și nu putem decât să fim recunoscători pentru acest lucru.

Criza energetică pare că și-a consumat apogeul pe undeva prin august, dar apoi lucrurile s-au calmat considerabil iar acum prețurile la gaze și petrol au ajuns cam la nivelul la care erau înainte de invazia rusă din Ucraina. Ce-i drept, vremea neobișnuit de caldă a ajutat enorm ca și reziliența pieței energetice care a reușit să atragă resurse, în special de gaze, din alte zone. În același timp, alte regiuni ale globului, cum ar fi de pildă Pakistan, au avut de suferit întreruperi de curent și alte probleme similare, ca rezultat al majorării prețurilor de pe piața internațională. Nu e cea mai fericită situație nici pentru Europa, continent în care multe fabrici și companii au trebuit să-și închidă sau să-și suspende temporar activitățile. Dar dezastrul energetic care se prefigura nu s-a produs, iar soluțiile propuse pentru combatarea acestuia (evitarea cravatei de către bărbați, stoparea iluminatului public sau reducerea temperaturii din clădirile publice) par a fi fost mai mult măsuri de relații publice decât remedii solide. Mai mult, și aici este o veste cu adevărat îmbucurătoare, Europa va termina cel mai probabil sezonul rece cu rezerve de peste 50% în depozitele de gaz, ceea ce înseamnă că și iarna viitoare ar putea ocoli un scenariu negru.

În fine, inflația, care explodase anul trecut, ajungând la valori record pentru ultimele patru sau cinci decenii, a început să dea semne de temperare, iar mulți analiști și oficiali sunt de părere că ce a fost mai rău a trecut. Ba chiar, în pusee de sinceritate foarte binevenite, președinți de bancă centrală, cum ar fi cel al Băncii Elveției (care oricum a avut o politică monetară mult mai prudentă) au ajuns să recunoască faptul că în ultimii ani băncile centrale au dus o politică monetară foarte expansionistă, inundând practic cu lichiditate piețele și ducând astfel la o supraîncălzire a activelor, care în cele din urmă s-a răsfrânt și asupra bunurilor de consum.  În aceeași ordine de idei, ar trebui amintit și angajamentul sau cel puțin declarațiile publice ale mai multor decidenți din băncile centrale care au anunțat sau promis că vor continua politicile restrictive până când inflația va ajunge într-un teritoriu mai firesc, în special în condițiile în care economiile dezvoltate au dat semne că trec mult mai bine decât se aștepta de aceste majorări de dobândă.

În aceste condiții, nu este de mirare că bursele au crescut spectaculos, practic cel mai bun debut din din istorie, de la începutul anului, asta în condițiile în care anul trecut a fost cel mai slab pentru acțiuni din 2018 încoace.

Cu toate acestea, optimismul acesta parțial justificat nu ar trebui să ducă la obnubilarea problemelor de fond cu care se confruntă economiile dezvoltate și în special economia Uniunii Europene.

Criza agricolă nu s-a materializat, deși privind retrospectiv agitația și panica au fost mult mai mari decât s-ar fi cuvenit la momentul acela sau în urma unei analize cât de cât amănunțite. Dar chiar dacă nu am avut foamete sau penurie de alimente, este cert că piața agricolă europeană se confruntă cu probleme structurale care derivă în principal din aglomerația de reglementări și directive care fac din ce în ce mai grea supraviețuirea multor fermieri independenți dar nu numai. Decizia guvernului olandez de a închide mai bine de 3000 de ferme de vaci sub pretextul ecologic că poluează a stârnit destul rumoare și proteste considerabile în Țările de Jos, dar cu toate acestea executivul olandez a mers mai departe. Este doar un exemplu, cel mai recent, dintr-o serie destul de lungă de episoade care ilustrează o politică nesustenabilă în ceea ce privește siguranța alimentară a Bătrânului Continent.

Criza energetică nu a fost nici pe departe uraganul anunțat, dar pentru această fericită situație responsabilii nu sunt factorii de decizie europeni, ci vremea și flexibilitatea piețelor. Chiar dacă luminile nu s-au stins prin decret în Europa, asta nu înseamnă că oamenii nu au avut de suferit ca urmare a facturilor mult mai mari. De asemenea, multe firme mici și mijlocii au avut probleme în a-și menține profitabilitatea sau cota de piață în condițiile în care marjele le-au fost mâncate de prețurile mai mari la energie. Cât privește companiile energofage, multe dintre ele, cu tradiție de zeci de ani, au fost obligate să-și suspende activitățile în așteptarea unor vremuri mai bune sau în vederea relocării activității pe tărâmuri cu energie mai accesibilă. Mai mult, problemele energetice ale Europei sunt departe de a fi încheiate pentru că din punct de vedere structural, continentul se confruntă cu o problemă insolubilă: nu produce suficientă energie. Uniunea Europeană a pariat masiv pe energia regenerabilă doar că această sursă nu reușește să acopere deficitul produs de combustibilii fosili. Aceștia din urmă au fost penalizați, țările de pe bătrânul continent introducând tot felul de reglementări prin care obstrucționează sau fac imposibilă explorarea și exploatarea hidrocarburilor. Pe cale de consecință, fără o redeschidere semnificativă a producției energetice pe continent, Europa nu va face decât să meargă dintr-o criză în alta și să răsufle ușurată când vremea va fi blândă. Doar că o iarnă ușoară nu reprezintă nicio garanție că următoarea va fi la fel, și asta în pofida previziunilor legate de încălzirea globală.

În fine, domolirea inflației e cu siguranță legată de politicile mai restrictive ale băncilor centrale, dar problemele de fond (și anume distrugerea puterii de cumpărare pe fondul expansiunii monetare fără precedent) rămân.

„Financial Times” susține că principalele bănci centrale au suferit pierderi spectaculoase ca urmare a politicilor de achiziție de obligațiuni guvernamentale efectuate.  Rezerva Federală pierduse peste 720 de miliarde de dolari după al doilea trimestru din 2022, în timp ce Banca Angliei avea pierderi de 200 de miliarde de lire. Pierderi de aceeași magnitudine, dacă nu chiar mai mari, erau de așteptat și la Banca Central Europeană. Toate aceste pierderi trebuie acoperite, iar cea mai comodă variantă o reprezintă taxele mărite, adică apelul la buzunarul populației.

Desigur că nu am ajuns în acel moment, dar e limpede că veștile bune de la începutul anului par astfel doar prin comparație cu scenariile apocaliptice cu care am fost hrăniți în ultimele 12 luni.

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Cum a crescut economia Georgiei cu 10% anul trecut

Aproape de fiecare dată când apare tema crizei economice și a posibilelor ei rezolvări răspunsul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.