Embargoul asupra petrolului rusesc este de acum o chestiune de ore sau, cel mai probabil, de zile. Germania, cea mai mare economie din zona euro și principalul opozant al unor măsuri de sancționare a importurilor de energie din Rusia, și-a dat acordul pentru boicot. Singura țară care a amenințat cu un veto este Ungaria, din cauza dependenței energetice foarte mari față de Rusia, dar și în acest caz Uniunea Europeană a venit cu un set de propuneri prin care Budapesta să fie protejată și compensată pentru eventualele pierderi și neplăceri economice.
Așadar, al șaselea pachet de sancțiuni economice pare să fie gata să intre în funcțiune. Care sunt însă consecințele pentru cele două blocuri economice care se înfruntă?
În ceea ce privește Rusia, este destul de limpede că guvernul de la Moscova va trebui să găsească piețe alternative pentru produsele sale energetice. În același timp este destul de clar că producția de țiței va scădea, din cauza scăderii cererii la nivel mondial dar mai ales din cauza embargoului impus de Occident. Conform analiștilor de la Rystad Energy, producția de petrol din Rusia este așteptată să scadă cu două milioane de barili/zi până în 2030, prin comparație cu volumele din 2021. Până atunci însă exportul de petrol rusesc a funcționat fără probleme considerabile. De pildă, după invazia Ucrainei de către Rusia, cumpărătorii europeni au început să ocolească petrolul rusesc de temea sancțiunilor și ca să-și dovedească solidaritatea anti-război. Cu toate acestea, după primele trei săptămâni mai dificile din luna martie, exporturile de țiței rusesc și-au revenit ca urmare a comenzilor mărite din China și India, care de altfel au continuat și în aprilie.
„În această primă fază timpurie a sancțiunilor și embargoului, Rusia va câștiga cu siguranță suplimentar datorită prețurilor mai mari ale petrolului, ceea ce înseamnă venituri mai mari pentru guvern. Totuși, a reorienta exporturile către Asia înseamnă un cost de timp și investiții masive în infrastructură, iar pe termen mediu asta echivalează cu o reducere semnificativă a producției și a veniturilor”, a afirmat Daria Melnik, analist senior la Rystad Energy.
Pe termen scurt însă Rusia câștigă semnificativ datorită majorării prețurilor la petrol și energie. Conform acelorași experți, veniturile din energie ale guvernului de la Moscova vor crește cu mai bine de 180 de miliarde de dolari. Adică, vor fi cu 45% și 181% mai mari față de 2021, respectiv 2020. Cu alte cuvinte, impactul economic al sancțiunilor asupra Rusiei nu se va vedea pe termen scurt, ba dimpotrivă, Rusia iese la prima vedere mai solidă din punct de vedere financiar. Din punct de vedere politic, acest lucru înseamnă că orice speranță cu privire la epuizarea economică a Rusiei în viitorul apropiat și încetarea războiului din Ucraina este deșartă.
Ceea ce nu înseamnă, însă, că economia Rusiei va înflori în absența cooperării cu partenerii occidentali. Rusia are o capacitate limitată de a redirecționa vasele sale dinspre Apus către Asia, în primul rând din cauza unei cereri mai scăzute în Orient. De aici rezultă că Moscova va trebui să reducă și mai mult producția deoarece nu deține capacități de stocare iar cererea internă nu este suficientă pentru a acoperi acest deficit de piață. O dată distruse lanțurile de aprovizionare consacrate spre Occident va fi nevoie de timp pentru a se recupera această pierdere. În plus, multe puțuri vor fi închise, din cauza lipsei cererii, iar multe inovații tehnologice din industria de petrol și gaz vor ocoli Rusia. Potrivit analiștilor, producția de petrol a Rusiei nu se va mai întoarce până în 2026 la nivelul de dinainte de pandemie.
Dacă lucrurile arată bine pe termen scurt pentru Rusia și mai sumbru pe termen mediu și lung, nu același lucru se poate spune despre Uniunea Europeană. Țările din Europa importă între 4,2-5,6 milioane de barili de petrol/zi din Rusia care acoperă 30%-40% din nevoile sale. Este un volum uriaș care trebuie suplinit, iar miniștrii de energie europeni, în special cel german, au dat asigurări că există soluții pentru a înlocui petrolul rusesc.
Cu toate aceste asigurări și promisiuni este greu de văzut de unde ar putea sosi cargourile de petrol și de unde ar putea fi suplimentată producția pe termen scurt. OPEC a avertizat în repetate rânduri că un embargo al petrolului și produselor petroliere rusești ar urma să destabilizeze piețele de energie. De asemenea, în fața cererilor repetate de a majora producția de petrol pentru a depăși această criză, OPEC a refuzat constant să facă acest lucru, spre deosebire de criza precedentă. Nu trebuie uitat, totuși, că Rusia și cartelul petrolier au semnat în 2016 o înțelegere prin care picau de acord asupra limitărilor de producție.
Venezuela un alt exportator mondial important se află pe lista sancțiunilor americane și este practic boicotată din cauza regimului politic. Producția din Libia și Nigeria nu se află la cote extraordinare ca urmare a tensiunilor din zonă. În ceea ce privește petrolul din Marea Nordului producția de petrol din regiune s-a aflat într-un declin constant în ultimii 20 de ani.
Din acest punct de vedere, singura alternativă care se întrevede la petrolul rusesc, dar și aceasta parțială, este pruducția din Brazilia. Ministrul energiei din Brazilia a anunțat luna trecută că cel mai mare producător, Petrobras, va mări producția cu 300.000 de barili/zi în cursul acestui an, ceea ce înseamnă o creștere cu 10% față de producția zilnică din 2021. Potrivit analiștilor, această creștere ar putea acoperi pentru rafinăriile americane deficitul lăsat de dispariția de pe piață a petrolului rus.
Însă cea mai importantă problemă în suplinirea acestui deficit de petrol de pe piață o reprezintă lipsa de investiții și descurajarea constantă a domeniului de către guverne și mediul bancar, dar chiar și de către marile companii petroliere, care s-au îndreptat din ce în ce mai mult spre energiile alternative. Este suficient să amintim în context de rebranduirea de acum mai bine de 20 de ani a gigantului „British Petroleum” în „Beyond Petroleum” pentru a sesiza felul în care industria și cultura largă a perceput și percepe industria hidrocarburilor.
În acest context, fără soluții veritabile la îndemână și fără o perspectivă realistă de înlocuire a petrolului rusesc este foarte probabil să ne îndreptăm în Europe și Statele Unite spre o recesiune de proporții, care nu va ajuta probabil foarte tare cauza poporului ucrainean.