Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
După scurta perioadă a lui Liz Truss ca prim-ministru britanic, Partidul Conservator Britanic continuă să aibă probleme electorale, ajungând acum cu 22 de puncte procentuale în spatele opoziției laburiste în sondajele de opinie. Noul prim-ministru Rishi Sunak și 15 dintre miniștrii săi de cabinet riscă să-și piardă locurile în alegerile generale din 2024, fostul premier Boris Johnson ajungând mai popular decât Sunak.
Jurnalistul britanic GB News Tom Harwood a deplâns sprijinul redus pentru piața liberă în rândul conducerii partidului conservator, după ce partidul a fost preluat de Rishi Sunak. El a menționat: „Truss urma să reducă impozitele, Rishi le-a ridicat. Ea a legalizat extracția eoliană și de șist pe uscat, Rishi a interzis-o. Ea a propus construirea de case cu turboalimentare în zonele de investiții, Rishi a abandonat-o. Avea planuri să accelereze transportul, energia, infrastructura de comunicații, Rishi a renunțat la asta.”
Lucrurile par să se miște și pe frontul Brexit. În noiembrie, mai mulți miniștri din Marea Britanie s-ar fi pregătit să propună o relație în stil elvețian între Regatul Unit și Uniunea Europeană. Conservatorii de rang înalt, inclusiv Rishi Sunak, au negat toate acestea, dar ceva a existat cu siguranță. Cancelarul Marii Britanii Jeremy Hunt a declarat că va încerca să „elimine marea majoritate a barierelor comerciale care există între noi și UE”. De asemenea, Financial Times a insistat pentru un acord renegociat, argumentând: „Marea Britanie trebuie să-și îmbunătățească acordul privind Brexit. Mari părți ale industriei doresc mai multă aliniere la UE, nu mai puțin.”
Între timp, potrivit unui sondaj Savanta pentru The Independent, două treimi dintre britanici susțin acum un referendum pentru aderarea la UE. Cu toate acestea, doar 22% cred că un nou vot ar trebui să aibă loc în următorii cinci ani, în timp ce 24% spun că ar trebui să aibă loc în 6 până la 10 ani. Sprijinul pentru „reintrare” se bucură în prezent și de un avans de 13%, chiar dacă acest lucru ar putea scădea rapid în cazul în care UE ar fi prea strictă atunci când vine vorba de condițiile pentru ca Regatul Unit să se alăture, de exemplu atunci când aderarea la zona euro ar fi propusă ca o cerinţă. Înaintea oricărui nou referendum, presa eurosceptică va fi cu siguranță în așteptarea citatelor comisarilor și europarlamentarilor europeni care nu se pot împiedica să facă declarații mărețe despre condițiile stricte în așteptarea oricărei cereri britanice de reintegrare în UE.
Dacă guvernul Regatului Unit – poate cu Laburiştii la conducere – ajunge să-şi renegocieze relaţia cu UE, după ce a rezolvat conflictul din Irlanda de Nord, aliniind astfel mai strâns reglementările sale, aceasta ar echivala cu o relaţie în stil elveţian. În toamnă, a reieșit că guvernul Regatului Unit ar urma să anuleze 80% din controalele dintre Marea Britanie și Irlanda de Nord și să deschidă accesul la piața unică, în schimbul alinierii Marii Britanii la o serie de reglementări ale UE și contribuții la bugetul UE, fără a include însă libertatea de circulație. Dacă UE ar fi de acord cu acest lucru, aceasta ar duce la o mai mare deschidere între piețele UE și Marea Britanie, dar pentru Marea Britanie ar însemna un pas înapoi în ceea ce privește suveranitatea.
Mai important, pentru Europa, o astfel de relație renegociată UE-Marea Britanie ar însemna mai puțină concurență de reglementare. O alternativă mai bună pentru a realiza un comerț mai mare între UE și Regatul Unit ar fi, prin urmare, ca ambele părți să recunoască reciproc reglementările ca fiind de calitate suficientă. La urma urmei, majoritatea reglementărilor din Regatul Unit sunt încă aceleași cu cele ale UE, iar comerțul are la bază, în cele din urmă, încrederea.
Concurența în reglementare este esențială pentru a promova inovația, în special atunci când vine vorba de reglementarea noilor sectoare economice, cum ar fi sectorul digital. Acolo, ea permite jurisdicțiilor să învețe unele de la altele cum să facă față noilor fenomene. Regatul Unit ar putea, de exemplu, la un moment dat să nu mai fie de acord cu reglementări precum GDPR, care sunt o dovadă a reglementării ostile și împovărătoare ale UE pentru inovație în sectorul digital. Europarlamentarul german CDU Axel Voss a descris-o astfel: „Obsesia Europei pentru protecția datelor sta în calea inovației digitale”. Dacă Regatul Unit ar profita atunci în a nu mai merge în tandem cu abordarea UE, de asemenea, industria UE și chiar autoritățile de reglementare din UE ar putea fi forțate să-și regândească abordarea.
Deja există acum zone în care putem vedea Regatul Unit optând pentru o abordare diferită de cea adoptată de UE. Acesta este cazul, de exemplu, cu propunerea Comisiei UE pentru o directivă „Corporate Sustainability Due Diligence”, care ar impune anumitor companii să efectueze diligența necesară în lanțurile lor de achiziție, prin care acestea sunt considerate responsabile pentru tot felul de lucruri care merg prost, în special în ceea ce privește durabilitatea și drepturile omului. Deși este logic să se solicite eliminarea lucrurilor precum munca forțată din lanțurile de aprovizionare, cu siguranță că întreprinderile nu ar trebui transformate în supraveghetori de reglementare însărcinați să impună alegerile UE în domeniul muncii și al politicii de mediu asupra partenerilor comerciali.
Companiile care importă produse precum soia, uleiul de palmier și cafeaua ar fi grav afectate dacă acest regulament ar fi adoptat, mai ales că s-ar adăuga altor inițiative protecționiste ale UE, cum ar fi noul regulament UE de introducere a diligenței obligatorii pentru a opri defrișările în lanțurile de aprovizionare.
Acest lucru impune companiilor să verifice dacă mărfurile vândute în UE nu au fost produse pe terenuri defrișate sau degradate oriunde în lume, dar în realitate afectează în mod disproporționat sectorul uleiului de palmier din Malaezia și Indonezia, în timp ce producătorii de acolo au înregistrat progrese mari.
Think tank Chain Reaction Research (CRR) a descoperit că defrișarea uleiului de palmier în Indonezia, Malaezia și Papua Noua Guinee a scăzut la cel mai scăzut nivel din 2017. De asemenea, companii malaeziene precum Sime Darby, cel mai mare producător mondial de ulei de palmier durabil, s-au angajat la o agendă de sustenabilitate care include atingerea emisiilor net zero până în anul 2050. În Sabah și Sarawak, două regiuni din Malaezia, compania intenționează, de asemenea, să reîmpădurească o suprafață de 400 de hectare de culturi de turbă.
Unii chiar vor să meargă mai departe și să interzică cu totul uleiul de palmier, ignorând astfel un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Bath, publicat în Nature, care a subliniat că o astfel de interdicție poate agrava defrișările, având în vedere că alternative precum uleiul de floarea soarelui sau de rapiță necesită mai mult pământ, apă și îngrășăminte.
Interesant este că Regatul Unit adoptă o abordare diferită, mai sensibilă, în mod clar profitând deja de libertatea de politică rezultată din Brexit. În loc să impună partenerilor comerciali tot felul de standarde specifice, Marea Britanie cere pur și simplu ca produsele să fie în conformitate cu reglementările locale, aplicând astfel în mod eficient principiul recunoașterii reciproce. Când vine vorba de o marfă considerată a fi legată de riscul de defrișare, legislația Regatului Unit prevede că „o persoană reglementată în legătură cu o marfă cu risc forestier nu trebuie să folosească acea marfă în activitățile sale comerciale din Regatul Unit decât dacă legile locale relevante au fost respectate în legătură cu la acea marfă.”
O astfel de abordare nu numai că este mai în concordanță cu spiritul comerțului liber de a avea încredere în standardele partenerilor comerciali, dar este și mult mai practică. Definirea a ceea ce înseamnă standardele UE, cum ar fi „sustenabil”, în alte jurisdicții este foarte dificilă și va duce la tot felul de dispute legale. Cu siguranță, standardele specifice de muncă sau de mediu nu ar fi acceptabile în Europa, dar, în realitate, standardele scăzute de muncă sau de mediu au avut tendința de a crește ca urmare a comerțului, nu ca urmare a amenințărilor de a pune capăt comerțului dacă nu sunt adoptate.
Evident, în acest moment, există doar puține exemple în care Regatul Unit și-a folosit deja libertatea politică dobândită în urma Brexit-ului. Adevărul este că electoratul Regatului Unit nu este la fel de dornic să îmbrățișeze pe deplin liberalizarea așa cum este descrisă ea uneori. Nici bugetele, ceva pentru care piețele au penalizat-o pe Liz Truss, nu ajută. Rishi Sunak a renunțat rapid la planurile lui Liz Truss de a legaliza fracking-ul, chiar dacă inițial a susținut-o și în ciuda faptului că și Marea Britanie suferă în prezent o criză energetică masivă. De asemenea, politicile UE în materie de climă, aflate încă foarte mult în statutele din Regatul Unit, nu sunt pe cale să fie abandonate în curând, având în vedere politica guvernului britanic.
Deocamdată, comerțul UE-Marea Britanie s-a confruntat în cea mai mare parte cu aspectele negative ale Brexit-ului – întreruperea comerțului prevăzută ca urmare a creșterii birocrației. Cele mai multe beneficii sunt probabil să apară doar în timp și probabil că nu vor fi rezultatul abandonării deliberate de către Regatul Unit a tot felul de reglementări care provin din epoca apartenenței britanice la UE.
Chiar dacă Regatul Unit ar fi de acord cu un fel de relație elvețiană, care să includă o mai mare aliniere a reglementărilor, este nerealist ca Regatul Unit să copieze pur și simplu actualizările UE ale reglementărilor împovărătoare, protectoare și ostile pentru inovație, cum ar fi GDPR, REACH sau MifiD. Cu siguranță, acest refuz ar avea costul limitării în continuare a accesului pe piața Regatului Unit la UE, dar ar întări competitivitatea Regatului Unit. Lucrurile bune vin pentru cei care așteaptă.
Articol de Pierre Cleppe.
