Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, a declarat la începutul acestei săptămâni că banca centrală americană nu se va implica în probleme precum schimbările climatice, care depășesc limitele mandatului Congresului, și a pledat că instituția pe care o conduce nu va deveni „un creator de politici publice ecologiste”.
Comentariile făcute de Powell vin în contextul concret în care mai mulți politicieni democrați au cerut Rezervei Federale să se implice mult mai puternic în problemele de mediu. Cu toate acestea, răspunsul lui Powell nu a lăsat loc de dubii:
„Deciziile cu privire la politicile de mediu ar trebui să fie luate de membrii aleși ai guvernului și în felul acesta vor reflecta dorința poporului așa cum e ea exprimată în alegeri. Fără o legislație explicită, ar fi nepotrivit ca noi (banca centrală – n.n.) să ne folosim de politica monetară sau de instrumentele de supraveghere pentru a promova o economie mai verde sau să ne atingem alte scopuri ecologice”.
Răspunsul președintului FED este relevant din foarte multe puncte de vedere, dar poate că cel mai important, pe lângă respingerea manifestă a implicării în politica verde, este acela că face trimitere la voința populară așa cum e ea exprimată în algeri.
De cele mai multe ori, dacă nu aproape întotdeauna, politicile ecologiste sunt promovate fără a se ține cont mai deloc atât de costuri cât și de voința oamenilor, în numele unor deziderate vagi sau ale unor sperietori care nu se materializează. Ceea ce până mai ieri era foarte ușor de acceptat pentru foarte mulți oameni, și anume diverse constrângeri ecologiste, (pungi din materiale reciclabile, subvenții pentru mașini electrice, taxă verde, șamd) a devenit în ultimii ani, dar mai ales de la începerea războiului din Ucraina ceva mult mai greu de înghițit. Și asta deoarece toate aceste reglementări ecologiste au început să se traducă în costuri din ce în ce mai mari pentru indivizi și într-o scădere abruptă a nivelului de trai.
Așa după cum Rețeaua Europeană a scris în repetate rânduri, actuala criză energetică din Europa ar putea fi depășită cu ușurință și cu zero costuri sociale dacă Bătrânul Continent ar renunța la utopicele idealuri verzi și ar permite explorarea și exploatarea rezervelor sale de hidrocarburi. După cum amintea chiar Bloomberg într-un articol publicat în toamna anului trecut, câmpul de gaze naturale de la Groningen din Olanda, cel mai mare din Uniunea Europeană, ar putea acoperi tot deficitul de gaze rezultat de pe urma dispariției Rusiei de pe această piață. Însă din cauza reglementărilor de mediu, acest câmp gazifer își reduce tot mai mult activitatea, urmând să fie închis în anii care vin. În aceeași ordine de idei, Norvegia, unul din cei mai importanți producători de gaze naturale la nivel mondial, nu doar european, anunța că ar putea compensa fără probleme deficitul de gaze rusesc de pe piața comunitară, dacă nu ar fi împiedicată de scandalurile și propaganda ecologistă.
Toate aceste probleme erau în bună măsură irelevante pentru majoritatea populației și ele probabil că au rămas în continuare astfel. Ceea ce s-a schimbat, totuși, între timp este costul vieții, ceea ce a determinat o iritare populară față de obiectivele climatice.
Declarația lui Powell nu este nici pe departe singulară. În urmă cu câțiva ani, CEO-ul Jamie Dimon susținea că banca pe care o conduce își va alinia investițiile în acord cu Acordul climatic de la Paris. În acest an, însă, el a declarat că banca sa nu are „absolut” nicio problemă să finanțeze noi proiecte de gaz și petrol. În noiembrie, în cadrul unei discuții private ajunsă în presă, Dimon era și mai explicit spunând clienților băncii că „unii investitori nu dau două parale pe criteriile ESG (mediu, social și guvernanță)”, adică pe criteriile de justiție socială pe care tot mai multe companii le aplică sub presiune politică. Mai mult, în cadrul aceleiași discuții CEO-ul JP Morgan a subliniat importanța energiei convenționale pentru stabilitatea financiară și independența SUA.
Tot în ultimele luni, Black Rock și Vanguard, cele mai mari fonduri de investiții din lume, s-au distanțat de politicile economice implementate prin criteriile ESG.
Este evident că una dintre principalele cauze ale acestor pași înapoi o reprezintă problemele financiare generate de investițiile verzi. Sau mai pe șleau, băncile, de prea multe ori, pierd bani investind în proiecte ecologice, la fel cum pierd banii neinvestind în mult mai rentabilele proiecte bazate pe hidrocarburi. Astfel că în cele din urmă, băncile, la fel ca și oamenii obișnuiți, devin mult mai sensibile în momentul în care alegerile lor se cuantifică în pierderi financiare importante.
Bineînțeles că de aici nu trebuie înțeles că băncile centrale și cele comerciale au abandonat definitiv agenda ecologistă. Nici pe departe. Deunăzi chiar, președintele Băncii Mondiale, David Malpass, a anunțat că instituția pe care o conduce nu va renunța la criteriile ESG, chiar dacă într-un context ușor diferit decât cel în care punea problema Powell. Dar devine totuși destul de semnificativ că tot mai mulți jucători importannți din lumea financiară se distanțează de ceea ce era până mai ieri o ortodoxie absolut incontestabilă.
