Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Oarecum în pofida tuturor așteptărilor și previziunilor pesimiste, Europa pare că se îndreaptă spre un scenariu foarte rezonabil în ceea ce privește alimentarea cu energie pentru această iarnă.
Un raport recent realizat de Oxford Economics ilustrează fără putință de tăgadă norocul care a ajutat Bătrânul Continent să evite o situație extrem de problematică în ceea ce privește energia.
Conform informațiilor furnizate de economiștii britanici, Europa a suferit teribil din cauza scăderilor din producția de hidroenergie și energie nucleară, dar a compensat prin alte resurse.
Astfel, din cauza secetei accentuate producția de hidroenergie a scăzut în Europa cu 23% față de anul anterior. Eddie Rich, directorul Asociației Internaționale a Hidroenergiei, a afirmat, totuși, că situația trebuie nuanțată: „Fluxurile de apă sunt influnțate în mod diferit. În timp ce țări precum Spania și Portugalia au cunoscut nivel scăzute ale apei, în Austria și Finlanda apa din rezervoare a fost peste media ultimilor patru ani”. Pe de altă parte, unele rapoarte indicau că în Norvegia, rezervele de apă, responsabile pentru 90% din electricitatea țării, se aflau la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani.
Un lucru este cert: energia generată de hidrocentrale a scăzut semnificativ în acest an în Europa.
Același lucru este valabil și pentru energia nucleară care s-a diminuat cu 15 %, în special ca urmare a problemelor de mentenanță din Franța și a închiderii unor capacități de producție din Germania și Belgia. În Franța, jumătate din centralele nucleare au fost mai mult închise în acest an, principalele motive fiind lucrările de mentenanță, amânate în ultimii doi ani din cauza pandemiei. Germania și Belgia își programaseră închiderea reactoarelor nucleare dar au amânat momentul acesta pentru a avea un plan de rezervă în cazul unei înrăutățiri a situației energetice.
Energia provenită din gaz a crescut cu 6% în acest an în Europa, în ciuda problemelor legate de aprovizionarea cu gaz rusesc. În primul rând, țările europene au avut grijă să-și umple cât mai rapid depozitele de frica unei întreruperi a gazului rusesc. Ceea ce a dus la niveluri record de acoperire a rezervolor. În al doilea rând, livrările de gaz natural lichefiat au atins maxime, Europa absorbind de pe piața mondială aproape tot ceea ce se putea, fapt care a dus la penurie și prețuri mari în alte zone ale globului. Nu ar trebui să ne mire, în acest context, că miercuri prețul spot al gazului natural european a devenit negativ. Asta înseamnă că timp de o oră furnizorii era doritori să plătească 16 euro pentru ca cineva să ia un megawatt/oriă de gaz, adică echivalentul consumului unei gospodării britanice timp de o lună. În august, prețul era de 300 euro/megawatt oră. După cum remarca un analist al Financial Times „deși prețul negativ nu ar dura decât o oră, iar acum prețul spot este de 50 de euro/megawați oră, adică dublul față de normalul pentru gaz european.” Dar cu toate acestea nu se poate să nu remarcăm această involuție a prețului datorată în primul rând fluxurilor de gaz natural lichefiat care continuă să sosească într-o Europă cu depozitele pline. Bineînțeles că prețul este în continuare foarte mare, dar semnalul prețurilor și-a făcut treaba, forțând Europa să se adapteze. Pe o notă și mai optimistă, consumul industrial de gaz al Germaniei, principala economie a continentului, a scăzut cu aproape 25%, comparativ cu anul trecut, în timp ce producția industrială a crescut cu 2,1% în august, față de aceeași perioadă a lui 2021. Ceea ce dovedește, printre altele, adaptabilitatea și rezistența pieței.
Revenind la producția de energie, un rol important l-au jucat și regenerabilele care au crescut cu 11% (energia eoliană) și cu 27% (energia solară), dar în pofida acestor creșteri ponderea lor în mixul energetic rămâne în continuare destul de scăzută, sub 25 % din total, și asta în pofida investițiilor masive realizate în ultimii 20 de ani. De asemenea, trebuie avut în vedere că acest tip de energie rămâne efectiv la cheremul vremii și după cum remarca Ross Clark de la The Spectator, vântul este într-o continuă tendință descendentă în ultimii ani în Europa.
În fine, consumul de cărbune pare a fi fost un alt factor decisiv în evitarea unei crize energetice, Europa consumând în primele șase luni ale anului cu 10% mai mult cărbune față de aceeași perioadă a anului trecut, în condițiile în care consumul de cărbune se afla pe un trend descrescător. Germania a fost țara care a ars cel mai mult cărbune, oarecum în totală contradicție față de angajamentele sale climatice, cărbunele fiind cel mai „murdar” combustibil fosil.
Per total, consumul de energie al Europei a scăzut cu doar 1% în timp ce creșterea economică a fost de 3%, ceea ce în condițiile date reprezintă un fapt remarcabil. Evident că tot acest scenariu, nu roz, dar departe de culorile negre în care era anticipat să se desfășoare, nu ar fi fost posibil fără vremea foarte călduroasă din toamnă, dar mai ales fără mecanismele pieței care au obligat la scăderea consumului și la o alocare mai eficientă a resurselor.
