fbpx

Ecologia are rolul ei în criza alimentară

Autoritățile europene și americane anunță de mai multă vreme iminența unei crize alimentare. Pe fondul războiului din Ucraina și al sancțiunilor impuse Rusiei această perspectivă a devenit din ce în ce mai plauzibilă. Ucraina și Rusia reprezintă două dintre cele mai mari producătoare de cereale la nivel global. Blocarea tranzitului pentru grânele ucrainiene și embargoul comercial impus Moscovei înseamnă că o bună parte din cerealele prezente în mod constant pe piața mondială vor dispărea anul acesta. Dacă mai punem în ecuație și absența îngrășămintelor (Rusia fiind cel mai mare producător mondial de materie primă pentru fertilizatori) ca urmare a situației geopolitice și a creșterii prețului la gaze atunci avem cel puțin dovezi plauzibile pentru o posibilă criză alimentară.

În tot acest context, însă, s-a discutat foarte puțin de responsabilitatea statelor occidentale în privința politicilor agricole desfășurate în ultimii 10-15 ani. Iar una dintre politicile cele mai surprinzătoare a fost decizia guvernelor occidentale de a plăti fermierii pentru a nu cultiva pământurile agricole.

La începutul acestui an, de pildă, guvernul englez a anunțat că le va plăti fermierilor bani de la bugetul public pentru a nu-și mai cultiva terenurile și a le lăsa să devină pârloage. Explicația mai elegantă este că aceste terenuri vor fi menite pentru a conserva specii, a oferi habitate pentru viața sălbatică și a restabili sănătatea râurilor și izvoarelor. În Marea Britanie guvernul vizează 10.000 de hectare în cadrul acestui proiect, iar finanțarea este de 800 de milioane de lire anual. Pe scurt, fermierii sunt plătiți să nu cultive pentru a proteja astfel mediu.

În Statele Unite, administrația Joe Biden a anunțat, în urmă cu aproximativ două luni, că intenționează să adauge patru milioane de acri în programul de conservare al pământului, prin care terenurile agricole sunt scoase din circuitul de producție din motive ecologiste. Acest program a fost creat în 1985 pentru a-i stimula pe proprietarii de terenuri să-și lase anumite terenuri necultivate pentru a proteja mediul înconjurător. În prezent, departamentul agriculturii „închiriază” aproximativ 21 milioane de acri de teren agricol de la fermieri. Obiectivul guvernului  îl reprezintă un total de 25 de milioane de acri, limita de sus curentă a programului american.

Acest fenomen nu a avut loc doar în spațiul anglo-saxon. De exemplu, APIA a oferit anul trecut, dar nu numai atunci, fermierilor români o subvenție de aproximativ 100 euro/hectar pentru terenul nelucrat, lăsat pârloagă. Cu alte cuvinte, oamenii luau banii fără absolut nicio investiție în teren, doar pentru „regenerarea pământului”.

În acest context ar trebui, credem, interpretată și revolta fermierilor olandezi deoarece guvernul batav prin investiția de 25 de miliarde de euro în „reducerea nivelului de poluare cu azot”  încearcă să plătească „câțiva fermieri olandezi care cresc animale pentru a se reloca sau a părăsi industria”. Aceasta nu este altceva decât o versiune a programului amintit mai sus, dar care se desfășoară de data aceasta în zootehnie. Terenul nu va fi lăsat neapărat pârloagă, dar va fi redus cu aproximativ 30% numărul porcilor, vacilor și găinilor crescute în fermele oamenilor. Procentul este cu adevărat mare, dar devine de-a dreptul impresionant dacă avem în vedere că Olanda este unul dintre cei mai mari producători de carne din lume și cel mai mare producător din Europa. O reducere a producției de carne ar avea consecințe atât pentru Occident dar și pentru Olanda.

Politica de mediu a guvernului batav, care a declanșat numeroase proteste și revolte ale fermierilor olandezi, nu este nici pe departe singulară. Belgia, Germania și Danemarca iau, la rândul lor, în considerare punerea în aplicare a unor scheme de compensare similare.

Dacă avem în vedere toate aceste exemple, ele devin cu atât mai neinteligibile prin prisma anunțatei crize alimentare. Dacă siguranța alimentară a oamenilor, cu toate consecințele incalculabile care derivă din ea, este pusă sub semnul întrebării, ce rost mai au toate aceste scheme ecologiste, prin care banii oamenilor sunt redirecționați pentru a nu produce hrană?! O explicație rațională lipsește cu desăvârșire și cam tot ceea ce se oferă este ideologie ecologistă, prin care ni se reamintește de eventuale pericole care ar putea afecta în viitor omenirea, fără a se vorbi nici măcar o clipă de pericolul iminent economic, social și alimentar care derivă din adoptarea unor politici cel puțin îndoielnice.

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.