Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Guvernele europene sunt prinse între câteva obiective imposibil de reconciliat, iar soluția ieșirii din această capcană nu se întrevede ușor.
Pe de o parte, este dezideratul ecologic al emisiilor zero de carbon, ceea ce presupune renunțarea la energia generată de păcură, cărbune, petrol, inclusiv cea nucleară (deși nu este propriu-zis generatoare de emisii de carbon, potențialul ecologic distructiv o face suspectă în ochii „verzilor”, de unde și disputele foarte aprinse pe marginea includerii ei în lista de energii curate). Pe de altă parte, există idealul renunțării la produsele energetice rusești (petrol și gaze) într-o încercare de a sancționa drastic Moscova pentru războiul purtat în Ucraina. Cum Rusia e principalul furnizor de gaze naturale al Europei și unul din cei mai importanți pentru țări cum sunt Germania sau Italia, acest deziderat nu e chiar atât de simplu de atins. Asta deși Rusia ar putea da o mână de ajutor prin renunțarea unilaterală la înțelegerile contractuale cu țările UE.
Dar peste toate acestea, survine și idealul combaterii inflației care a explodat de aproape un an de zile, pe fondul majorării prețurilor la energie, determinate parțial de emisiunea monetară fără precedent din timpul pandemiei, dar și de invazia rusă din Ucraina. Reducerea inflației nu reprezintă doar un obiectiv statistic, mai mult sau mai puțin ușor de atins, ci care o legătură directă cu stabilitatea economică, politică și în cele din urmă socială. Tensiunile sociale deja se acumulează iar mișcările de protest împotriva scumpirilor au început să capete consistență.
În Marea Britanie, de pildă, mișcarea „Nu plăti”, care se opune majorărilor facturilor a început să ia amploare, atrăgând aproape 100.000 de susținători, în contextul în care facturile la energie pentru o gospodărie obișnuită sunt așteptate să ajungă la peste 3,300 de lire în octombrie, față de un nivel de aproximativ 1,900 lire în aprilie. Poate fi un demers firav dar nu trebuie uitat că ne aflăm practic în mijlocul verii, iar facturile nu au început încă să muște cu adevărat din veniturile oamenilor. Mai mult, creșterea prețului la energie va antrena scumpiri semnificative ale altor produse, ceea ce va pune oamenilor probleme suplimentare. Și asta fără să luăm în calcul posibile și foarte probabile majorări de dobânzi la credite sau închidere, din nou foarte probabile, de întreprinderi.
În aceste condiții, singura strategie avansată până acum de oficialii europeni, deși nici aceasta nu s-a bucurat de vreo unanimitate covârșitoare, a fost aceea de reducere voluntară sau nu chiar atât de voluntară a consumului de energie.
Totuși, mai discret și mai puțin trâmbițată, deși probabil mai eficientă, este o altă strategie pe care establishement-ul politic european începe să o îmbrățișeze, și anume amânarea termenului pentru îndeplinirea obiectivelor sale verzi. Cu alte cuvinte, tot mai multe state europene au început să decaleze termenele la care vor renunța la energia nucleară sau cea bazată pe cărbune, într-o încercare făcută în al 12-lea ceas de a preveni o iarnă friguroasă, dominată de tensiuni sociale insurmontabile.
Așa se face de pildă, că Belgia a anunțat recent încheierea unui acord cu furnizorul de energie Engie prin care va prelungi durata de viață a două reactoare nucleare cu 10 ani. Cele două reactoare – Doel 4 și Tihange 3 – erau așteptate să se închidă în 2025 iar acum în urma discuțiilor purtate de autorități și companie ele vor fi reactivate în noiembrie 2026, urmând a funcționa încă 10 ani. Energia nucleară furniza mai bine de jumătate din necesarul de energie electrică al Belgiei, în timp ce gazul natural reprezenta doar un sfert, iar din acest sfert doar 2% provenea din Rusia. Coaliția de guvernământ din Belgia își propusese renunțarea la energia nucleară în 2025, dar războiul din Ucraina a determinat-o să-și schimbe strategia.
„Când discutăm despre energie, vorbim de siguranță națională”, a afirmat premierul belgian Alexander De Croo.
În Marea Britanie, guvernul a anunțat că nu va închide în această iarnă, așa cum anunțase, centrale energetice bazate pe cărbune, deoarece situația a devenit precară, pe fondul războiului din Ucraina. Executivul britanic vrea să redeschidă o centrală din Yorkshire și una Nottighamshire, programate să fie închise în septembrie. Cele două unități pot genera electricitate pentru patru milioane de gospodării, dacă merg la capacitate maximă. Cărbunele era în 2013 cea mai importantă sursă de electricitate din Marea Britanie, dar anul trecut mai reprezenta doar 2% din mixul energetic, partea leului revenind gazului. Anul trecut, numai trei centrale pe bază de cărbune funcționau în insulă.
„Deși rămânem ferm deciși să încetăm folosirea cărbunelui până în octombrie 2024, această decizie pe care am luat-o reprezintă o întărire a siguranței noastre energetice și a livrărilor de energie pe piața internă, în contextul invaziei rusești din Ucraina.”, se afirma în comunicatul guvernului.
Bineînțeles că acestea nu sunt singurele exemple. În urmă cu doar o săptămână cancelarul german Olaf Scholz a declarat că guvernul său ia în calcul prelungirea duratei de viață a centralelor atomice. Deși nu a luat nicio decizie fermă în acest sens, ultimele declarații ale oficialului german par să indice o schimbare de la poziția foarte tranșantă de renunțare definitivă la aceste unități de generare.
„Vom lua o decizie pentru toată Germania, vom sprijini toate regiunile Germaniei în cel mai bun fel cu putință, astfel încât livrările de energie pentru companie și cetățeni să fie garantate”, a afirmat Scholz.
Deși energia nucleară nu are o pondere foarte ridicată în mixul energetic german (aproximativ 6%) nu trebuie uitată dependența ridicată de gazul rusesc și mai ales dependența de cărbune, de departe cel mai important produs energetic pentru Germania, cu o reprezentare de aproape 30% în total.
Pe lângă Germania, și Austria și Olanda sau Franța au anunțat că vor relaxa restricțiile privind centrale termice bazate pe cărbune pentru a-și proteja populație. Polonia și Grecia au trecut și ele la fapte și au redeschis minele și centrale de cărbune într-o încercare credibilă de a evita un dezastru energetic.
Privind tot acest tablou, devine limpede că cel puțin dezideratul ecologic al Uniunii Europene va trebui să mai aștepte.
