Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Săptămâna această președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut ceva ce, probabil, ar fi fost considerat nedemocratic în urmă cu câțiva ani. Ea a propus ca statele membre să impune un plafon asupra veniturilor anumitor producători de energie și o taxă pentru marile companii petroliere. Această taxă, numită „contribuția de solidaritate” sau „contribuția pentru criză”, are același scop car și plafonarea veniturilor: a ține sub stăpânire costurile energetice într-un context foarte inflaționist și a obține bani suplimentari pe care Comisia ar urma să-i redistribuie către cei care au cea mai mare nevoie.
Ca toate planurile grandioase, însă, și în acest caz predomină consecințele neintenționate, iar una dintre cele mai grave consecințe o reprezintă descurajarea investițiilor în petrol și gaz într-un moment în care e mai multă nevoie ca oricând, deoarece aceste investiții sunt și așa foarte scăzute, în lumina cererii estimate.
Cel puțin aceasta este opinia șefului de strategie energetică globală de la JP Morgan. „Dacă îți faci planuri de investiții, trebuie să te gândești de două ori acum deoarece a apărut un risc nou. Aceste măsuri încurajează companiile să distribuie banii către acționari, banii care altfel ar fi putut fi redirecționați către investiții”, a declarat Chrystian Malek, oficialul JP Morgan.
Uniunea Europeană speră să „adune” aproximativ 140 de milioane de dolari din taxele impuse celor care generează electricitate fără gaz, companiilor petroliere și celor miniere, pentru „profiturile lor record extraordinare, beneficiind de pe urma războiului și obținând acești bani pe spinarea consumatorilor”, ca să o cităm pe Von der Leyen.
Reacția venită din partea industriei a fost temperată. OMV, compania austriacă, a declarat că urmările unor asemenea măsuri pot fi uriașe, adăugând că nu este drept să se aplice o taxă companiilor luându-se în considerare doar ultimii trei ani în condițiile în care acești nu au fost ani normali, după cum afirmă CEO-ul companiei Alfred Stern.
„Vom monitoriza situația, deoarece poate avea deja un impact masiv”, le-a declarat Stern ziariștilor, precizând, totuși, că impactul e greu de evaluat acum deoarece propunerea nu a fost prezentată în toate detaliile.
În opinia lui von der Leyen, menționată în cadrul discursului său cu privire la măsurile necesare pentru a ameliora criza energetică, ideea este de a impozita companiile de petrol și gaz cu 33% din profiturile curente care sunt cu 20% peste veniturile obișnuite ale companiei din ultimii trei ani.
Potrivit CEO-ului OMV, Alfred Stern, ultimii trei ani includ doi ani de pandemie în care o mulțime de companii din industria de petrol și gaz s-au chinuit să rămână în viață, nemaivorbind de faptul că nu puteau avea profit, prețurile la petrol scăzând până la 25 de dolari/baril.
„Companiile de petrol, gaz și minerit fac profituri uriașe. Așadar, trebuie să plătească ceea ce se cuvine: trebuie să dea contribuția la criză”, a afirmat președinte Comisiei Europene în discursul său.
Dacă analiza lui Malek de la JP Morgan este corectă, asta înseamnă și mai puțină siguranță energetică în viitor, deoarece va fi și mai puțină producție de petrol și gaze în afara Rusiei. Cheia problemei, în opinia lui Malek, este dacă această taxă va rămâne în funcțiune ani buni de-acum încolo sau va fi eliminată odată ce se vor colecta banii.
„În cazul de față nu e vorba de numărul absolut, ci de incertitudinea și de impredictibilitatea acestei măsuri. E un risc care devine recurent”, a declarat el.
Von der Leyen și-a asigura audiența că taxele adiționale sunt „măsuri pentru situații de urgență, temporare”, adăugând că pentru siguranța energetică a Europei, UE are nevoie să-și micșoreze consumul de energie.
În raportul său, agenția de știri Reuters a precizat că potrivit analiștilor, cele mai probabile ținte ale noii taxe vor fi rafinăriile din Europa deoarece există foarte puțină activitate upstream (exploatare) în Europa.
Cu toate acestea, companiile energetice integrate au politici integrate, iar o taxă adițională pusă rafinăriilor europene poate avea la fel de bine un impact asupra planurilor de investiții în, să zicem, Golful Mexicului.
Trebuie totuși să menționăm că în acest moment această taxă este doar o propunere. Este o propunere care vine dintr-o instituție foarte înaltă, dar trebuie aprobată de toate statele membre. Conform unor informații obținute de Financial Times, nu toate statele membre sunt de acord cu aceste măsuri. Aceeași publicație îl citează pe Laurent Ruseckas, directorul S&P Global pentru industria de gaz, care susține că măsurile înaintate de Von der Leyen sunt „extraordinar de complexe” și „ar fi imposibil să fie elaborate și implementate pentru a fi gata înainte de iarnă, chiar dacă ar exista consens pentru el – iar consens nu există.”
„Are sens să pici de acord cu privire la ținte și măsuri în toată Uniunea Europeană, dar fără să permitem o flexibilitatea națională cu privire la felul în care ajungem acolo riscăm să distrugem tocmai piețele pe care încercăm să le reparăm”, a afirmat un diplomat european pentru Financial Times.
Toate acestea sugerează că Marile Companii Petroliere s-ar putea să evite o taxă suplimentară, deși având în vedere reputația lor de personaje negative în dezbaterea climatică, s-ar putea ca această măsură să fie singura care se bucură de sprijin popular.
Articol de Irina Slav pentru Oilprice.com
