Guvernul României, mai ales prin vocea social-democraților, ia foarte în serios în calcul majorarea salariului minim pe economie la 3000 de lei, măsura urmând a fi supusă dezbaterii publice alături de partenerii social. Tot în acest context, trebuie să amintim că Parlamentul European a aprobat miercuri directiva privind salariul minim european, care va obliga statele membre care au salariu minim pe economie, aici fiind inclusă și România, „să garanteze că salariile minime pe care le stabilesc le permit lucrătorilor un trai decent”. De asemenea, instituția europeană a avansat și o formulă de calcul legată de salariul mediu.
Deși această măsură ar trebui să fie o veste binevenită pentru majoritatea angajaților, în realitate lucrurile sunt departe de a sta așa, dintr-o serie de motive, îndelung avansate de economiști și îndelung ignorate de politicieni.
Primul și cel mai important argument împotriva salariului minim este acela că îi penalizează – adică îi scoate în afara pieții muncii legalizate – pe cei care nu își găsesc de muncă cel puțin la nivelul salariului minim legal. Dacă un muncitor necalificat, de pildă, nu va găsi pe cineva care să-l plătească cu 3000 de lei lunar, atunci el nu va avea decât două opțiuni: fie să rămână șomer, fie să se angajeze la negru cu toate riscurile și consecințele negative care decurg de aici. Așadar, deși în aparență este o măsură care ar trebui să-i protejeze pe cei mai defavorizați, în realitate această directivă îi va afecta tocmai pe aceștia care nu mai au posibilitatea de a se angaja legal. În același timp, măsura creșterii salariului minim va determina intrarea în șomaj a mai multor oameni și deci o povară mai mare pe bugetul statului. După cum explica economistul Henry Hazlitt, „societatea este privată de valoarea serviciilor individului. Individul este privat de independența și respectul de sine care provin din autoîntreținere, fie chiar și la un nivel scăzut, și este împiedicat să desfășoare tipul de muncă dorit, micșorându-i-se în același timp veniturile pe care le-ar fi putut obține prin eforturi proprii.”
Un alt aspect mai puțin evident în cazul introducerii acestei măsuri a salariului minim îl reprezintă efectul pe care această reglementare îl are asupra companiilor private. Ceea ce iese imediat în evidență este,de exemplu, faptul că marile firme și corporații din România dar nu numai sunt complet neafectate de această măsură deoarece ea nu le schimbă cu nimic politica salarială situată oricum deasupra nivelului salariului minim. În ceea ce privește, însă, firmele mici și mijlocii, efectele sunt cu totul altele și mult mai puțin dezirabile. De pildă, după cum explică economistul Bogdan Glăvan, singurii care au de câștigat de pe urma salariului minim sunt statul și corporațiile. „Statul că stoarce mai multe impozite, iar corporațiile pentru că sunt eliberate de o parte din concurența pe care le-o face micii antreprenori.” Micii antreprenori nu vor putea susține o creștere a salariilor fără să devină neprofitabili iar în acest caz singura soluție pentru ei este să renunțe la angajați sau să dea faliment. O spălătorie auto, de pildă, e posibil să nu își poată permite să mărească salariul minim ceea ce va însemna închiderea afacerii.
Bineînțeles că unul dintre contraargumente la cele spuse mai sus îl reprezintă acela care țintește spre o majorare a prețului produselor și serviciilor. Totuși, chiar și ignorând contextul economic actual inflaționist, în care multe companii se zbat să supraviețuiască și să-și mențină clienții, mai trebuie spus ceva și anume că povara plății salariilor mai mari nu poate trece așa ușor către clienți. După cum explică același Hazlitt „s-ar putea ca un preț mai mare al produsului să nu poată fi practicat: ar devia consumul către bunuri echivalente importate sau către alte bunuri care pot substitui produsul în discuție. În cazul în care consumatorii continuă să cumpere produsele sectorului ale cărui salarii tocmai au fost mărite, prețul mai mare al acestor produse ar putea duce la un consum mai mic. În timp ce unii muncitori din acest sector ar beneficia de pe urma legii, alții ar fi concediați. Pe de altă parte, dacă nu se ridică prețul produsului, producătorii marginali din sectorul respectiv vor fi eliminați din afacere, astfel încât se vor declanșa reducerea producției și șomajul.”
Cu alte cuvinte, din orice punct de vedere am privi această problemă, majorarea salariului minim va fi o măsură care îi va afecta tocmai pe aceia pe care se presupune că ar trebui să îi ajute.
Dar desigur, mai este și punctul de vedere perfect legitim și întemeiat, care susține că piața sau inflația împinge oricum salariile în sus ceea ce face întregul demers să fie în bună măsură fără rost.