Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Prețurile petrolului sunt în creștere și, ca întotdeauna, citim în multe articole că OPEC și Rusia sunt de vină. Cu toate acestea, dacă OPEC și aliații săi sunt atotputernici și dictează prețurile petrolului, de ce sortimentele de țiței Brent și West Texas Intermediate (WTI) s-au prăbușit în 2022? OPEC reacționează doar la cerere, dar nu fixează prețuri, ci le urmează.
Țițeiul WTI a crescut cu 13% de la începutul anului, dar a început să se aprecieze abia începând cu luna mai. În ultimele 12 luni, cotația WTI s-a majorat cu doar 6%. La 90,7 dolari/baril, ea este încă departe de maximul din iunie 2022 de 122 dolari/baril și abia atinge nivelul din noiembrie 2022.
Ce a făcut ca prețurile petrolului să scadă de la maximele lor din iunie 22? Majorarea ratelor dobânzilor și contracția monetară au dus întregul eșafod al mărfurilor la nivelul de dinainte de invazia Ucrainei, în pofida reducerilor de producție, a riscului geopolitic și a redeschiderii Chinei. Prețurile mărfurilor sunt determinate de factori monetari, iar abordarea agresivă a băncilor centrale globale a accelerat declinul, în ciuda provocărilor venite din partea lanțului de aprovizionare și a limitării producției. Suprapunându-se peste scăderea masei monetare și a majorărilor ratelor dobânzii, producția din Statele Unite și din afara OPEC a compensat impactul negativ al limitării exporturilor de către Rusia și OPEC. Concurența funcționează. În cele din urmă, prețurile petrolului s-au prăbușit, deoarece cererea asiatică a ajuns să fie mai slabă decât se estima, iar producția industrială globală în scădere, în special în economiile dezvoltate.
Scăderea cotațiilor țițeiului a fost o combinație de factori monetari, creșterea ofertei Statelor Unite și cererea globală mai slabă. Acești trei factori s-au inversat acum simultan.
Nu putem da vina pe cartelul OPEC când prețurile cresc și să-l ignorăm atunci când prețurile scad.
Cea mai mare provocare pentru piața petrolului din economiile dezvoltate în următorii cinci ani este una auto-provocată.
Guvernele și instituțiile financiare din întreaga lume au declarat război investițiilor în combustibili fosili, fiind ghidate de opinia eronată potrivit căreia oferta și prețurile nu vor fi afectate. Potrivit JP Morgan, există o sub-investiție cronică în sectorul de petrol și gaze care depășește 600 de miliarde de dolari pe an. În 2022, cu prețul petrolului în creștere la 122 dolari/baril menționat anterior, companiile din întreaga lume au continuat să reducă investițiile în explorare și producție. Cheltuielile de capital pentru dezvoltare au fost menținute la minimum și chiar și unii giganți europeni de petrol și gaze au început să-și “vândă” strategia de „zero emisii nete”, ignorând realitatea energetică globală. Investițiile totale în petrol și gaze au scăzut sub nivelul deprecierii (activelor – n. trad.) pentru al șaselea an consecutiv, potrivit Goldman Sachs.
Tranziția energetică nu poate avea loc la comandă ideologică. Este nevoie de tehnologie și concurență. Distrugerea stimulentelor de a investi în petrol și gaze și impunerea unei viziuni ideologice, nu industriale, asupra energiei a făcut economiile dezvoltate mai dependente de combustibilii fosili.
Când politicienii decid, ei ignoră de bunăvoie calculele economice, deoarece cred că lumea politică dictează prețurile, nu cererea și oferta. Analiza economică a fost abandonată, iar rezultatul este un scenariu extrem de negativ.
Economiile dezvoltate au distrus toate stimulentele de a investi în diversificarea și securitatea aprovizionării cu petrol și gaze, conduse de o viziune ideologică asupra lumii, fără a avea o alternativă fezabilă, abundentă și flexibilă. Astfel, atunci când administrația Statelor Unite a impus și mai multe restricții investițiilor în petrol și gaze, iar Uniunea Europeană a decis să-și diminueze capacitățile nucleară și să interzică dezvoltarea resurselor interne, tot ce au făcut este să majoreze dependența propriilor economii de furnizorii străini (de resurse energetice -n. t.).
Guvernele occidentale cer acum ca OPEC să-și majoreze producția și, în același timp, susțin că vor renunța la combustibili fosili în următorii zece ani. Aceasta este deal-ul imaginar pe care noi, Occidentul, îl oferim națiunilor producătoare de petrol și gaze: „Dragi producători de petrol și gaze, trebuie să produceți atât cât cerem noi și să vindeți ieftin, investind miliarde de dolari în dezvoltare, dar noi nu vă va folosi produsul peste zece ani”. Cred că nu se grăbește nimeni să semneze o astfel de înțelegere.
Este greu de crezut că producătorii de pe piețele emergente globale vor fi entuziasmați de perspectiva de a-și elimina exporturile de energie doar pentru a importa mai multă inginerie de „tranziție energetică” din țările dezvoltate.
Potrivit surselor OPEC, ar putea exista un șoc de aprovizionare de două milioane de barili pe zi în iarna lui 2023. Alți analiști sunt mai prudenți, însă consideră că în prezent, situația din piața este tensionată și s-ar putea să se înrăutățească pe măsură ce rata subinvestițiilor în sector devine și mai ridicată.
Întreaga creștere a prețurilor petrolului din luna mai este determinată de decizia grăbită a băncilor centrale de a stopa politica de înăsprirea monetară înainte de încheierea bătăliei inflaționiste și de decizia greșită de a limita investițiile în resursele interne în mijlocul unei bătălii geopolitice fără o alternativă clară. Guvernele și-au creat propriul șoc de aprovizionare punând industria energetică în slujba opiniilor ideologice. Alternativele nu sunt încă evidente; tehnologia și sursele alternative nu au fost pe deplin dezvoltate, dar politicienii au hotărât deja când trebuie finalizată tranziția.
Țițeiul nu a înlocuit uleiul de balenă ca urmare a unor decizii ale ecologiștilor sau politicienilor. Țițeiul a înlocuit alte surse de energie deoarece era mai ușor de stocat, produs și transportat. Țițeiul și gazele naturale s-au dovedit a fi abundente, ușor de gestionat și eficiente din punct de vedere economic. Este pentru prima dată în istoria omenirii când tranziția energetică a fost decisă de politicieni fără a permite tehnologiei, concurenței sau ingeniozității umane să ofere o alternativă mai bună, mai flexibilă și mai economică. Energia regenerabilă este un lucru bun, dar este intermitentă și volatilă. Trebuie să permitem lumii să producă alternative atunci când acestea pot înlocui cu adevărat resursele energetice actuale fără a ne distruge stilul de viață și economia.
Putem da vina pe OPEC pentru creșterea prețului petrolului, dar adevărul este că membrii cartelului reacționează doar la cererea slabă și prețurile scăzute. OPEC poate crește producția la următoarea sa reuniune, dar realitatea este că problemele aprovizionării cu energie au fost create de guvernele occidentale și pot persista. În loc să permitem tuturor surselor de energie să concureze și a aloca cheltuieli de capital pentru a genera investițiile necesare pentru securitatea aprovizionării și tranziția energetică, este posibil să fi creat o criză energetică prin design politic. Alternativele nu sunt funcținabile, iar resursele interne care ar putea limita prețurile au fost interzise sau sever limitate.
Ironia este că oricine înțelege energia știe că nu există tranziție energetică de succes fără gaze naturale și energie nucleară nucleare, iar acest lucru necesită stimulente pentru a investi în securitatea energetică. Guvernele nu se vor da înapoi și vor prefera o scădere a prețurilor la energie, rezultată dintr-o recesiune profundă, în locul unei îmbunătățiri a situației provenite din diversificare și investiții.
Aceasta poate fi încă o criză energetică creată prin design politic. Din păcate, în loc să învețe și să-și schimbe viziunea, mulți factori de decizie din națiunile dezvoltate vor prefera să impună restricții consumatorilor. În cele din urmă, planificarea incorectă a acestei tranziții energetice nu este o chestiune de suveranitate energetică sau de schimbări climatice, ci o modalitate de a controla cetățenii. De aceea, multe guverne preferă o creștere a prețurilor la energie, deoarece asta le va permite să impună restricții consumatorilor.
Articol de Daniel Lacalle (www.dlacalle.com)
