Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Datele Rezervei Federale arată că 98 de miliarde de dolari au părăsit sistemul bancar în săptămâna de după prăbușirea băncii din Silicon Valley. Cei mai mulți bani au mers către piețele monetare, deoarece datele Bloomberg arată că activele din această clasă au crescut cu 121 de miliarde de dolari în aceeași perioadă.
Aceste informații relevante arată provocările cu care se confruntă sistemul bancar în mijlocul unei crize de încredere.
Cu toate acestea, așa cum subliniază mulți analiști, acesta nu este neapărat principalul factor care dictează riscul unei crize de credit. Fuga depozitelor din bănci este cu siguranță un risc important. Multe bănci regionale vor trebui să reducă împrumuturile acordate familiilor și întreprinderilor pe măsură ce depozitele se micșorează, dar în Statele Unite împrumuturile bancare reprezintă mai puțin de 19% din creditul corporativ, conform FMI, în timp ce în zona euro este de peste 80%. Ceea ce va genera o criză de credit este distrugerea capitalului din baza de active a majorității creditorilor.
Scăderea evaluărilor de piață pentru toate clasele de active, de la împrumuturi la investiții, este ceea ce va conduce în cele din urmă la o contracție inevitabilă a creditului.
Standardele de credit s-au înăsprit deja semnificativ, iar impulsul de creditare al economiei, atât în SUA, cât și în zona euro, s-a deteriorat rapid, potrivit indicilor respectivi citați de Bloomberg.
Ambele sunt sub nivelul minim din martie 2021.
Trebuie să ne amintim că înăsprirea standardelor de credit era deja o realitate înainte de dispariția Silicon Valley Bank. Dar realitatea dureroasă a distrugerii capitalului din baza de active a sistemului financiar este departe de a fi resimțită.
Start-up-urile vor înregistra cel mai probabil cea mai severă criză a finanțării, deoarece implozia bulei tehnologice se adaugă la distrugerea capitalului bazei de active ale fondurilor de investiții și de risc, care au amânat cât au putut reajustarea valorilor activelor din acte la valoarea lor de piață.
Estimarea noastră internă a distrugerii de capital în baza de active a băncilor și a fondurilor de investiții merge între 15% și 25%, ceea ce este în concordanță cu scăderea medie a valorii de piață în perioada octombrie 2021-martie 2023.
Investițiile imobiliare din SUA și Europa necesită o reevaluare semnificativă acum că piața imobiliară a avut performanțe slabe pentru mai bine de optsprezece luni, potrivit Morgan Stanley. Evaluările optimiste ale investițiilor imobiliare și corporative în bilanțurile băncilor vor necesita o analiză semnificativă și o anulare ulterioară care va duce la standarde de credit mult mai stricte și la condiții de investiții stricte.
Distrugerea capitalului tinde să fie uitată într-o lume obișnuită cu relaxarea monetară constantă din partea băncii centrale, dar este probabil să fie principala sursă de sugrumare a creditelor pentru familii și întreprinderi, deoarece băncile și fondurile de investiții se confruntă cu pierderea de valoare și diminuarea câștigurilor și a numerarului provenit din investiții realizate la evaluări ridicate și prețuri nerezonabile.
Principala provocare de această dată este că distrugerea capitalului are loc în aproape fiecare parte a bazei de active ale creditorilor, de la partea presupusă cu risc scăzut, portofoliile de obligațiuni suverane, până la investițiile cu prețuri agresive în afaceri volatile, provenite din evaluări superoptimiste ale fondurilor de investiții. Partea de active profitabile a băncilor va necesita probabil provizioane importante pentru creditele neperformante, subiect care a fost abordat de Rezerva Federală și BCE cu luni înainte de criza bancară. În plus, întrucât guvernele vor învinovăți din nou recentele prăbușiri pe seama lipsei de reglementare, este extrem de probabil ca noi reguli să fie impuse, cerând băncilor să înregistreze din timp provizioane mari, care recunosc pierderile din cartea de credite.
Chiar dacă presupunem un impact modest asupra bilanțurilor băncilor, combinația dintre rate mai mari, optimism în scădere cu privire la economie și scăderea acțiunilor, a investițiilor private și a evaluărilor obligațiunilor, va duce inevitabil la o criză masivă a accesului la credit și finanțare. Este vorba mai mult decât despre bănci.
Criza va veni din piața de împrumuturi intermediară, dint-un declin al cererii pentru obligațiuni cu randament mare, în timp ce împrumuturile instituționale cu efect de pârghie ar putea scădea ca urmare a faptului că accesul la astfel de pârghii va deveni mai scump și mai greu de obținut. Toate acestea în condițiile în care obligațiunile pentru investiții ar putea avea parte de o cerere puternică, dar la costuri mai mari. Problema, așadar, nu este când va fi o criză a creditului, ci cât de puternică va fi ea și cât va dura. Având în vedere, dimensiunea „bulei care cuprinde tot” și a imploziei sale lente, s-ar putea să dureze câțiva ani buni, chiar dacă baăncile centrale își vor inversa politicile, deoarece de acum o schimbare a politicii monetare nu va face altceva decât să zombifice sistemul financiar.
Articol de Daniel Lacalle.
