Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Hidrogenul nuclear ar trebui să conteze drept energie regenerabilă? Aceasta este întrebarea pe care o pune în prezent statele membre UE între ele.
Hidrogenul este văzut ca o tehnologie promițătoare care ajută Uniunea Europeană să reducă dependența de combustibilii fosili importați și să atingă neutralitatea climatică până la jumătatea secolului.
Utilizările sale potențiale includ transportul, îngrășămintele, oțelul și stocarea energiei electrice, printre altele.
Dar marea majoritate a hidrogenului produs astăzi în bloc provine din gaze naturale, ceea ce îl face inapt pentru a sprijini tranziția ecologică.
Acesta este motivul pentru care Bruxelles-ul este dornic să promoveze absorbția hidrogenului regenerabil, care este derivat din hidroliza apei în hidrogen și oxigen folosind doar electricitate regenerabilă.
Conform unui amendament din 2021, Comisia Europeană a propus un nou obiectiv care ar obliga întreaga UE să se asigure că 40% din consumul său de energie este regenerabil până în 2030.
Ținta a fost ulterior revizuită la 45% în urma invaziei Rusiei în Ucraina.
Cifra ar trebui să fie atinsă în mod colectiv, mai degrabă decât individual, și va lua în considerare energia provenită dintr-o gamă largă de surse regenerabile, cum ar fi energia eoliană, solară, geotermală și hidroenergetică.
Într-o completare notabilă, Comisia a propus ca hidrogenul regenerabil să fie o altă sursă care poate conta pentru obiectivul general de energie regenerabilă, reflectând rolul cresut al combustibilului în tranziția ecologică.
Directiva nu este definitivă și este în prezent în curs de negociere între statele membre și Parlamentul European înainte de a deveni obligatorie din punct de vedere juridic.
Aici a apărut o luptă politică: un grup de țări, condus de Franța, face eforturi pentru ca hidrogenul nuclear să fie luat în considerare în egală măsură pentru obiectivele de energie regenerabilă în transport și industrie.
Apelul a fost susținut de Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Franța, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Slovenia într-o scrisoare comună trimisă la începutul lunii februarie.
Țările au vorbit despre hidrogen cu emisii scăzute de carbon, o referință codificată la nuclear, și și-au prezentat argumentul pe baza „neutrității tehnologice” și a suveranității naționale de a-și proiecta mixurile energetice respective.
Dar cererea lor a fost întâmpinată cu o opoziție acerbă într-o altă scrisoare, semnată la mijlocul lunii martie de Austria, Danemarca, Germania, Irlanda, Luxemburg, Portugalia și Spania.
„Contorizarea energiei cu emisii scăzute de carbon către țintele din surse regenerabile ar reduce mai degrabă eforturile noastre în materie de climă și ar încetini investițiile în capacitatea suplimentară de energie regenerabilă atât de necesară”, au scris cele șapte state.
Alcătuirea ambelor facțiuni nu este complet surprinzătoare, deoarece țările din cele două părți și-au exprimat anterior preferința – sau opoziția – față de energia nucleară și rolul acesteia în tranziția ecologică a UE.
Ponderea lor politică, totuși, reprezintă o provocare legislativă: fiecare parte are suficiente voturi pentru a forma o minoritate de blocare și, astfel, pentru a preveni adoptarea Directivei revizuite privind energia regenerabilă (RED) dacă interesele nu sunt acceptate.
Opțiunea nucleară
Conform legislației actuale a UE, energia nucleară nu este considerată regenerabilă, deoarece reactoarele sunt alimentate cu uraniu, un element chimic metalic care suferă fisiune nucleară și se transformă în deșeuri radioactive care rămân periculoase de mii de ani.
În plus, extracția și rafinarea uraniului sunt procese consumatoare de energie.
Cu toate acestea, centralele nucleare sunt văzute ca cu emisii scăzute de carbon, deoarece, spre deosebire de centralele pe gaz și cărbune, ele eliberează vapori de apă și nu CO2 în atmosferă.
Acest atribut special este folosit de statele pro-nucleare pentru a apăra această tehnologie ca fiind o tehnologie rezistentă la viitor, care poate consolida independența energetică, reduce poluarea și poate asigura că țările au întotdeauna o sursă de rezervă în cazul în care fenomenele meteorologice reduc producția de energie solară, eoliană și hidroelectrică.
Evaluarea, însă, nu a reușit să convingă grupul anti-nuclear, care insistă că sectorul nu ar trebui să joace un rol într-o societate neutră din punct de vedere climatic.
Hidrogenul reprezintă un nou capitol în dezbaterea perenă.
Divergențele au ieșit în prim-plan marți în timpul unei întâlniri a miniștrilor energiei, care a văzut fracțiunile găzduind discuții pe margine în încercarea de a recruta noi membri.
Italia, Țările de Jos și Belgia au participat în calitate de „observatori” la o întâlnire pro-nuclear, ultimelor două fiind alături de Lituania într-o sesiune găzduită de Austria, un critic nuclear declarat.
Deși Directiva privind energia regenerabilă nu a fost un punct oficial pe ordinea de zi, problema și-a făcut loc în discuțiile de marți, expunând la vedere fracțiunea politică.
Toate privirile erau îndreptate spre Franța, o țară care obține peste două treimi din electricitate din centrale nucleare și este considerată principalul promotor al hidrogenului cu emisii scăzute de carbon.
„Putem încerca să găsim o soluție pentru francezi, dar nuclearul nu este verde. Îmi pare rău”, a declarat Teresa Ribera, ministrul spaniol pentru tranziția ecologică.
Claude Turmes, ministrul energiei din Luxemburg, a denunţat ceea ce el a numit „prize d’otage (răpirea) pe care guvernul francez îl face în fiecare dosar”.
Estonia, care nu făcea parte din scrisorile comune, a adoptat o atitudine critică. „Este important să păstrăm integritatea Directivei privind energia regenerabilă. Ar trebui să acopere sursele regenerabile și să le acorde un tratament preferențial, iar nuclearul nu este regenerabil”, a spus ministrul Riina Sikkut.
Adresându-se reporterilor, Agnès Pannier-Runacher, ministrul Franței pentru tranziția ecologică, a declarat că țara ei nu încearcă să pună nuclearul „pe același picior” cu sursele regenerabile, dar a subliniat că sectorul are un „rol important” de jucat în tranziție.
„Începem să avem o conștientizare colectivă că problema nu este să opunem energie nucleară energiei regenerabile. Problema este să luăm în considerare cu adevărat toate pârghiile care ne pot permite să atingem neutralitatea carbonului și să ne reducem consumul sau emisiile de CO2 până în 2030 cu toată cutia de instrumente disponibilă”, a spus Pannier-Runacher.
Mai multe state membre est-europene, inclusiv Polonia, Croația, Republica Cehă și Ungaria, și-au exprimat ecou punctul de vedere.
„Credem cu tărie că, practic, toate tehnologiile fără carbon ar trebui să aibă un tratament egal”, a spus Jozef Síkela din Republica Cehă.
„Când vine vorba de hidrogenul pe bază de nucleară, ne-am dori să vedem că acesta este recunoscut atunci când vine vorba de obiectivele de decarbonizare. Credem că energia nucleară nu ar trebui să fie discriminată negativ”, a spus Péter Szijjártó din Ungaria.
