Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Ecologismul radical și globalist este cu siguranță noua ideologie dominantă care provoacă ceea ce Roger Scruton a numit cândva „oikofilia” sau relația strânsă dintre oameni și mediul în care sunt înrădăcinați.
Această ideologie a „catastrofismului” s-a radicalizat atât de mult până într-acolo încât pierde din vedere obiectul însuși al luptei sale: mediul.
Narațiunea ecologistă alunecă într-o critică sterilă și contraproductivă a așa-numitului sistem „capitalist”, trecând cu vederea faptul că 90% dintre decesele cauzate de poluare au loc, conform Organizației Mondiale a Sănătății, în țările în curs de dezvoltare.
Dacă ar fi fost învinuit sistemul capitalist mult criticat, atunci Uniunea Sovietică și toate regimurile comuniste ar fi trebuit să fie un „paradisul al mediului” prin excelență. Cu toate acestea, știm foarte bine că cele mai mari „infracțiuni de mediu” au fost comise tocmai acolo, în acele locuri în care drepturile de proprietate erau limitate, dacă nu chiar absente.
Există o vastă literatură liberală și conservatoare care detaliază într-un mod foarte articulat și științific rolul fundamental jucat de protecția oferită de drepturile de proprietate în apărarea mediului: așa-numitul ecologism al pieței libere. Potrivit International Property Rights Index și Yale University Environmental Index, există o corelație foarte puternică între apărarea mediului și respectul și protecția drepturilor de proprietate.
Astăzi este mai mult ca niciodată necesar să regândim „tranziția verde” în contextul războiului din Ucraina. Pentru început, este nevoie de o nouă strategie geo-economică care să poată răspunde la întrebarea urgentă de unde să achiziționăm materii prime, cum ar fi litiu și supermagneți din terenuri rare, fără a crea noi dependențe de China, așa cum s-a întâmplat cu gazul și petrolul rusesc.
De asemenea, războiul din Ucraina este relevant pentru noua cursă legată de furnizarea de litiu și pământuri rare, din care Donbasul este foarte bogat. După cum a reamintit savantul Giuseppe Sabella, pământurile rare „sunt esențiale nu numai pentru producția de noi motoare electrice, precum și pentru smartphone-uri și televizoare, ci și pentru întreaga industrie a energiei eoliene, pentru fibra optică și pentru diagnosticarea medicală”.
Dacă livrările cu litiu și pământuri rare ar fi restricționate, nu va exista nicio tranziție tehnologică și, prin urmare, nicio tranziție verde. Astăzi, în fața dramei războiului din Ucraina, apar noi întrebări pe care până acum câteva luni guvernele americane și europene, precum și G7 și G20, nu le puneau.
Ce înseamnă să vorbim astăzi despre tranziția verde, în contextul unei confruntări politice și militare dure dintre Rusia și Ucraina, care este susținută militar de Statele Unite, Regatul Unit și Uniunea Europeană? Cu toate acestea, ce fel de politici publice sunt capabile să facă față noilor provocări geopolitice? Cum să regândim tranziția verde în fața unei redefiniri a însăși ideea de globalizare?
Astăzi, nu globalizarea este în criză, ci globalismul. Acesta din urmă poate fi descris ca globalizarea „capitalismului de cumetrie”: combinația patron-client a lumii afacerilor și a regimurilor autoritare, în absența totală a oricărei logici a pieței libere.
Pe parcursul tuturor acestor fenomene și evenimente, suntem noi convinși că accelerarea proceselor de decarbonizare se potrivește cu adevărat Uniunii Europene și Statelor Unite? Ceea ce putem vedem astăzi este reactivarea momentană a centralelor pe cărbune ca singura soluție, pe termen scurt, pentru atenuarea unei crizei energetice dramatice.
O soluție concretă ar fi aceea de a ne concentra pe energia nucleară de nouă generație, pentru a evita viitoare crize energetice de amploarea cu care ne confruntăm astăzi.
Mediul trebuie protejat, indiferent dacă există sau nu schimbări climatice, păstrând totodată rolul central al individului ca actor principal. Protecția mediului nu ar trebui să fie monopolul unui singur partid politic. A devenit din ce în ce mai mult o problemă interpartizană și ar trebui să fie purificată de confruntarea ideologică contraproductivă.
Articol de Lorenzo Montanari, director executiv al Property Rights Alliance.
