Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Liderii Uniunii Europene au muncit din greu în ultimele luni pentru a încerca să găsească modalități de a asigura atât securitatea, cât și accesibilitatea energetică în blocul comunitar. La început ei au fost interesați în primul rând de partea de securitate energetică, dar în ultimele luni accesibilitatea a ajuns în centrul atenției.
Pe măsură ce începe sezonul rece, statele membre ale UE se acuză reciproc ca urmare a încercărilor lor tot mai disperate de a asigura suficient gaz până în primăvară și pentru a se asigura că acesta este accesibil pentru populație în primul rând. Unii cred că acest lucru ar putea duce într-adevăr la măsuri radicale care ar scădea prețurile. Alții nu sunt atât de siguri.
Miniștrii energiei ai UE s-au întâlnit regulat în ultimele săptămâni pentru a discuta posibile măsuri pentru asigurarea aprovizionării cu gaze pentru toate statele membre, în situația în care cel mai mare furnizor al blocului, Rusia, va dispărea definitive din peisaj ca producător de gaze pentru Europa.
Norvegia a intensificat producția de gaze, la fel și Statele Unite; chiar și Emiratele Arabe Unite au fost de acord să trimită cinci vapoare de GNL în Germania anul viitor. Dar asta e anul viitor. Acum, Europa are nevoie de mai mult gaz și are nevoie de el prețuri cât mai joase. Opțiunile Bătrânului Continent nu sunt chiar nelimitate.
Un grup de 15 state membre a sugerat luna trecută ca UE să plafoneze prețul tuturor importurilor de gaz pentru a-și gestiona cheltuielile. Ei nu au luat deloc în considerare ce ar putea avea de spus vânzătorii de GNL despre această idee, insistând că aceasta este singura modalitate de a se asigura că gazul este accesibil pentru europeni, în ceea ce se prevede a fi cea mai grea iarnă pentru Europa din ultimele generații, și asta indiferent de vreme.
Apoi, un alt grup, mai mic, a venit cu o idee precisă pentru plafonarea prețurilor. Ideea este de a înființa un așa-numit coridor de preț al gazelor, sau o gamă, care să fie mai mică decât prețurile pieței, dar care se mișcă odată cu acestea. Potrivit autorilor – Belgia, Grecia, Italia și Polonia – acest coridor s-ar putea aplica și contractelor pe termen lung. Din nou, se pare că nimeni nu i-a consultat pe vânzători.
Comisia Europeană s-a pronunțat împotriva plafonărilor de preț pentru importurile de gaze din afara Rusiei. În loc de un plafon general, președintele Ursula von der Leyen a propus plafonarea prețului gazelor naturale utilizate pentru a produce electricitate. Discuțiile continuă, dar ostilitatea în cadrul UE crește, ceea ce face ca nevoia de decizie asupra măsurilor de lucru să fie cu atât mai urgentă.
Germania, de exemplu, a reușit să nemulțumească o mulțime de state europene după ce a anunțat un pachet de ajutor de 200 de miliarde de euro destinat întreprinderilor și gospodăriilor pentru a face față creșterii prețurilor la energie. Desigur, membrii UE mai puțin bogați nu au fost mulțumiți cu această decizie. Ei au fost și mai puțin fericiți în momentul în care Germania s-a opus unui plafon de preț al gazelor.
„Dacă Germania acționează doar la nivel național, rezultatul ar putea fi o compromitere cu adevărat serioasă a stabilității economice a Europei și, de asemenea, să pună în pericol unitatea politică”, a declarat Simone Tagliapietra, cercetător la ONG-ul belgian Bruegel, pentru Wall Street Journal.
WSJ a remarcat într-un raport privind discuțiile legate de problema gazelor din Europa că tensiunile interne din bloc ar putea ajuta Uniunea Europeană, de fapt, să devină mai determinată în ceea ce privește măsurile de criză și, în cele din urmă, să impună un plafon de preț al gazelor.
Aceasta, susțin autorii raportului, nu ar fi cea mai bună veste pentru exportatorii de GNL, dar aceștia ar putea accepta să-și vândă GNL la un preț mai mic pentru a evita o recesiune profundă în Europa care ar distruge cererea de gaze pe termen lung.
Pe de altă parte, un raport din Euronews a citat experți în energie care avertizează că un plafon de preț la importurile de gaze ar „distruge piața așa cum o știm”. Unul dintre acești experți, Elisabetta Cornago, cercetător senior în domeniul energiei la Centrul pentru Reformă Europeană, a declarat pentru Euronews că UE se uită la prețurile gazelor fără a lua în considerare alți factori la care ar trebui să se facă referire, deoarece „prețurile sunt mari din cauza deficitului energetic”.
Într-adevăr, limitarea prețurilor la gaz nu va fi suficientă. Pur și simplu nu există suficient GNL și gaze în conducte în afara Rusiei pentru ca Europa să treacă iarna ca de obicei. Și nu există suficiente terminale de regazificare în Europa pentru a asigura o aprovizionare uniformă cu gaz în întreg blocul comunitar.
Aflată sub presiune, UE îi penalizează tocmai pe cei care o alimentează cu gaz. Euractiv a raportat luna aceasta că plângerile cu privire la veniturile Norvegiei din exporturile sale mai mari de gaze către bloc sunt din ce în ce mai numeroase și puternice. În Germania, ministrul Economiei Habeck și un deputat au acuzat separat SUA că percepe prea mult pentru GNL. Tensiunile sunt mari.
Liderii UE se întâlnesc din nou spre sfârșitul lunii. Până atunci, se speră că vor fi adaptat o decizie cu privire la prețurile gazelor care să ofere o oarecare relaxare economiilor aflate în dificultate și care se confruntă cu spectrul recesiunii.
Cu toate acestea, speranțele sunt evazive. Speranța este un lucru, dar a face pe toți să lucreze împreună pentru a face aceste speranțe să devină realitate este cu totul altceva. Cu diviziuni din ce în ce mai profunde în cadrul blocului care a cerut unitate și solidaritate într-o perioadă de adversitate, este greu de crezut că se va lua o decizie viabilă în curând, care să-i mulțumească pe toți membrii. Și încă nu am auzit care este părerea vânzătorilor în această privință.
Articol de Irina Slav pentru Oilprice.com
