Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Prețul gazelor naturale a atins astăzi un minim al ultimelor trei luni pe fondul scăderii cererii din industrie și din partea gospodărilor.
La principalul hub european de la Amsterdam, TTF, unde se stabilesc prețurile de referință pentru gazul natural în Europa, cotațiile au ajuns la 150 de euro pentru un Megawatt-oră, ca să scadă chiar și mai jos decât atât, pentru a închide ziua la 154 de euro pentru un Megawatt-oră. Pentru a vedea dimensiunea acestei scăderi să amintim doar că în primăvară prețul la gaze naturale ajunsese la hub-ul TTF de la Amsterdam la nivelul record de 335 de euro pentru un Megawatt -oră, iar în august prețul gazelor naturale în Europa s-a apropiat din nou de record.
Ultima oară când prețul gazelor naturale ajunsese în jurul valorii de 150 de euro a fost la începutul lunii iunie.
Totuși, dincolo de aceste fluctuații relativ spectaculoase se poate discerne în ultimele tre i luni un categoric trend descendent în ceea ce privește prețul gazelor. Bineînțeles că această scădere a prețului gazelor naturale vine în condițiile în care rezervele din depozitele de gaz ale Uniunii Europene, esențiale pentru a acoperi cererea suplimentară din decursul lunilor de iarnă, sunt pline în mai bine de 90% din capacitate. În același timp, însă, trebuie avut în vedere că până acum am avut parte de o toamnă mai degrabă blândă ceea ce nu a pus presiune pe consumul de energie.
Cu toate acestea, explicația fundamentală pentru această scădere a prețului la gaze are legătură directă și cauzală cu mecanismele pieței. Creșterea vertiginoasă a prețului la gaze a determinat o reducere pronunțată a activității industriale și a consumului gospodăriilor private, în același timp în care alte companii au căutat surse alternative de energie sau au început procese de relocare a activității.
Conform Euronews, producția industrială din zona euro a scăzut în iulie cu 2,3% față de luna precedentă, în timp ce încrederea consumatorilor (un barometru relevant pentru starea economiei) a scăzut la 28,8% în zona euro, un nivel chiar mai jos decât minimul înregistrat la apogeul pandemiei de Covid-19.
În opinia lui Simone Tagliapetra, analist pentru think-tankul Bruegel, „declinul prețurilor la gaze naturale se datorează depozitelor pline aproape în totalitate și temperaturilor încă înalte. Important, însă, piețele își dau seama de ceea ce se întâmplă, adică de scăderea cererii în sectorul industrial”.
Fără îndoială că aceasta este cea mai importantă lecție pe care ar trebui să o desprindem din scăderea considerabilă a prețului gazelor naturale. Și anume că, chiar în condiții extrem de vitrege, în care producția de energie în Europa este pur și simplu strangulată prin mijloace birocratice, și mai mult, în condițiile unui război hibrid și al sabotării conductelor de gaz dinspre Rusia către Europa, libertatea chiar și relativă a pieței de energie a dus la această scădere a prețului și la o echilibrare a cererii și ofertei.
Este cu atât mai important de deprins această morală, în condițiile în care nemulțumită parcă de efectele perverse pe care le-a avut până acum politica sa energetică, Comisia Europeană dorește să intervină și mai agresiv și mai distorsionant pe piața comună printr-o plafonare a prețului la gaze naturale care nu ar face altceva decât să agraveze criza energetică printr-o inhibare și mai mare a ofertei.
Pe scurt, un preț al gazelor naturale plafonat, așa cum își dorește Comisia Europeană, ar urma să fie stabilit sub nivelul la care s-ar aranja el pe piața liberă, căci altfel nu și-ar mai avea rostul. Dar în momentul în care prețul fixat de birocrații europeni ar intra în funcțiune, imediat ar apărea o problemă cu oferta de gaze de pe piață deoarece nu va fi găsit nimeni dornic să vândă gaze naturale sub prețul pieței. Iar asta înseamnă o penurie de gaze pe piața europeană și deci raționalizări. Desigur că soluția pe care o întrevăd diriguitorii europeni prevede și o compensare din bugetele publice pentru diferența între prețul de piață și prețul stabilit de birocrația. Însă acest artificiu nu ar face decât să împovăreze și mai mult finanțele publice ale statelor europene, și așa vlăguite de pandemie, în același timp în care nu ar diminua deloc consumul industrial și individual, „protejat” acum de intervenția hotărâtă a autorităților.
Scăderea înregistrată de gazele naturale mai arată și inutilitatea, dacă nu chiar ridicolul unor măsuri de reducere a consumului precum întreruperea iluminatului public, oprirea nocturnelor la meciurile de fotbal, nepurtarea cravatei vara, șamd.
De cele mai multe ori, mecanismul prețurilor de pe piața liberă este suficient pentru a semnaliza consumatorilor că un bun devine mai rar, iar producătorilor că există șanse mai mari pentru profit, ceea ce determină o înmulțire a lor, și per total o scădere a prețului.
Cu toate acestea, criza energetică europeană nu are cum să se amelioreze semnificativ câtă vreme producția de energie prin hidrocarburi este inhibată prin toate mijloacele posibile. Este suficient dacă amintim în încheiere că potrivit Bloomberg, câmpul de gaze naturale de la Groningen din Olanda, cel mai mare din Uniunea Europeană, ar putea acoperi în întregime deficitul provocat de dispariția de pe piață a gazelor rusești. Totuși, din motive ecologice, autoritățile olandeze au hotărât reducerea producției și închiderea câmpului în viitorul apropiat.
