fbpx

De ce se confruntă Europa cu o criză a antreprenoriatului

La sfârșitul secolului al XIX-lea Europa reprezenta principalul hub de inovație la nivel global. Aici a început Revoluția Industrială și tot aici a început Marea Îmbogățire. Cu toate acestea, astăzi continentul a rămas în mod clar mult în urmă. Cele mai inovative companii operează în zilele noastre în cu totul alte regiuni.

Deși antreprenoriatul există în toate țările lumii, unele se disting. Și într-adevăr, unele țări produc un număr disproporționat de mare de super antreprenori. Din nefericire, marile țări europene nu se numără printre acestea. Mai precis, Europa are doar 0,8 super antreprenori la milionul de oameni, comparativ cu 3,1 antreprenori în Statele Unite. Un singur extra antreprenor la un milion de oameni este asociat cu o scădere de 0,88 puncte procentuale a șomajului. Acest procent crește la 1,1 % dacă e vorba de clasa mijlocie educată.

Europa este mare, bogată și bine educată. Dar cu toate acestea, rămâne în urmă în sectoarele emergente și în cele în care antreprenoriatul are un impact mare. De ce are Bătrânul Continent asemenea greutăți în a genera companii hi-tech care să crească rapid?

Răspunsul s-ar putea să aibă de-a face cu eșecul strategiilor guvernamentale de a promova antreprenoriatul.

Multe guverne au încercat să dezvolte politici prin care să promoveze antreprenoriatul. Majoritatea acestor încercări, însă, nu se ridică la înălțimea așteptărilor: strategiile sunt gândite și executate de politicieni care ignoră felul în care funcționează piața și tind să se concentreze pe aspectele politice, mai degrabă decât pe cele economice. De pildă, Uniunea Europeană a adoptat în 2002 ceea ce este cunoscut îndeobște drept „Strategia Lisabona”. Prin acest document se schițau liniile directoare prin care UE urma să devină până în 2030 cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere pe baza creșterii în dezvoltare, inovație și investiții în cercetare. Uniunea dorea să stimuleze antreprenoriatul printr-un mediu de afaceri foarte competitiv. Cu mult înainte de 2010, oficialii europeni recunoșteau că această strategie a fost un eșec de proporții.

Strategia Lisabona a ignorat impactul fundamental pe care îl au taxele și reglementările asupra politicilor economice. Ar fi trebuit să conțină măsuri de reducere a poverii fiscale asupra antreprenorilor, ar fi trebuit să reducă și să simplifice reglementările. În acest fel, antreprenorii ar fi putut să se concentreze pe afacerea lor de bază și să profite de noile tehnologii și de noile modele inovative de business. Ar fi încurajat, de asemenea, mai mulți oameni să-și asume riscul de a începe o afacere și a contribui astfel la creșterea economică.

Multe dintre proiectele finanțate de Uniunea Europeană au rămas doar pe hârtie și rareori au generat produse care să aducă o schimbare. Nu e deloc ceva surprinzător: a pune un birocrat să selecteze proiectele care vor primi finanțare reprezintă o rețetă pentru dezastru.

A-ți asuma riscuri cu fonduri publice reprezintă, în general, o temă controversată. Orice decizie de a investi fonduri publice va stârni aproape cu certitudine o atenție intensă din partea mass-media și a publicului, făcând foarte grea pentru birocrația decizia de a-și asuma riscuri. Mai mult, înseși regulile care guvernează sectorul public sunt în așa fel făcute încât să-l descurajeze pe cel care ia deciziile în a hotărî ceva riscant.

Reglementările extrem de copleșitoare reprezintă la rândul lor o problemă chei. Acquis-ul UE (corpul de legi și reglementări europene care vizează companiile, fundațiile și indivizii) este împărțit în 35 de capitole. Are, în mod oficial, 110.000 de pagini și crește cu o rată de 5000 de pagini pe an. Un asemenea bloc de reglementări impune o povară tuturor firmelor și în particular celor mici, care nu au capacitatea de a se plia pe ele și nu își pot permite financiar să aibă departamente specializate pentru acest lucru.

O cercetare realizată de economista Leora Klapper și colegii ei a analizat impactul reglementărilor asupra noilor afaceri create folosind o dată de baze de 3,3 milioane de firme din 21 de țări europene. A reieșit că reglementările costisitoare strivesc nașterea unor noi companii, în special în industriile inovative. Presiunile concurențiale slăbesc și, deloc neașteptat, firmele aflate la început de drum cresc mult mai greu.

De asemenea, taxele au un impact semnificativ asupra inovației și antreprenoriatului. De pildă, potrivit Tax Foundation, fiecare creștere de 1% a taxei pe companii în SUA rezultă într-o scădere cu 3,7% a înregistrărilor de noi companii. Există motive serioase pentru care lucrurile stau astfel. Antreprenorii trăiesc într-o lume incertă. Nu pot ști dinainte dacă investițiile lor vor aduce profit sau nu, iar taxele sporesc posibilitatea pierderilor.

Birocrația UE și protecționismul sunt la fel de problematice. Principalul lor scop este de a menține status quo în țările membre. Dar un comerț liber și un mediu de business deschis și competitiv sunt vitale pentru a promova un antreprenoriat de succes. Antreprenorii beneficiază de libertare, deoarece le permite să culeagă răsplata pentru ideile și efortul lor. Antreprenoriatul și libertatea merg mână-n-mână: corelația dintre scorul pe care îl are o țară în Indexul Libertății Economice și scorul în Indexul Inovației Globale este foarte strânsă.

În fine, abordarea relativ temătoare a Europei când vine vorba de investiții reprezintă obstacolul cel mai greu de depășit. Europenii nu văd cu admirație afacerile și antreprenorii. Potrivit unui analize media, doar 17% dintre relatările de presă din Germania surprind lucruri pozitive despre antreprenori, față de 39% în SUA.

În concluzie, antreprenoriatul are nevoie nu doar de condițiile potrivite pentru a funcționa, ci și de condiții potrivite pentru investitori, angajați și clienți. Antreprenorii au nevoie de acces la capital, la skilluri manageriale, la un mediu politic și economic stabil. Nu poți avea antreprenori remarcabili fără drepturi de proprietate sigure, reglementări simple și inteligibile, taxe mai mici pe profit, educație mai bună. Doar atunci, oamenii pot planifica și investi pentru viitor.

Articol de Mohammed Moutti.

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.