Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
„Scutul de apărare” creat de Germania pentru combaterea efectelor crizei energetice, în valoare de 200 de miliarde de euro riscă să submineze solidaritatea europeană. Acest lucru ar putea fi evitat printr-o reproiectare a sa după alte coordonate.
La 29 septembrie, Germania a anunțat un „scut de apărare economică” de 200 de miliarde de euro sau un set de măsuri pentru a combate creșterea prețurilor la gaze. Trei lucruri sunt noi în acest nou pachet de măsuri.
În primul rând, acest nou acord implică un angajament fiscal mult mai mare decât anterior (un pachet german anunțat la 7 septembrie se ridica la 65 de miliarde de euro, finanțat în mare parte prin taxe, nu prin împrumuturi noi.
În al doilea rând, apare o nouă măsură de sprijin, denumită „frână pentru prețul gazelor”, care este menită să reducă prețurile medii la gaze. Acest lucru a fost menționat în pachetul anterior, dar detaliile urmează să fie de-abia acum accelerate, adică până la sfârșitul lunii octombrie. Potrivit estimărilor preliminare, măsura ar urma să coste între 15 și 24 de miliarde de euro dacă s-ar aplica doar gospodăriilor private.
În al treilea rând, un plan de introducere a unei taxe pe tot consumul de gaz de 0,027 euro pe kilowatt oră începând cu 1 octombrie a fost abandonat, deoarece „nu mai este necesar”, în cuvintele cancelarului Olaf Scholz. Pentru importatorii aflați în dificultate, care au pierdut contractele cu Gazprom, ajutorul va veni în schimb din noul fond.
Abordarea Germaniei aduce cu sine o serie de probleme importante. În primul rând, există o lipsă de coordonare europeană. Ministrul german de Finanțe Christian Lindner a spus că „Germania își folosește puterea de foc economică în acest război energetic”. Cu toate acestea, Europa duce războiul energetic împreună; asigurarea menținerii unității este de o importanță capitală pentru a învinge șantajul energetic al lui Putin. Germania pare să-și arate mușchii fiscali pentru a subvenționa consumul de gaze în Germania, crescând prețurile și rănindu-și în același timp vecinii săi. Acest lucru deranjează alte țări europene care au insistat de mult timp pentru o soluție europeană coordonată la problema creșterii vertiginoase a prețurilor la gaze.
Dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă europeană, momentul anunțului, cu o zi înainte de o întâlnire importantă a miniștrilor UE ai energiei însărcinați să convină asupra intervențiilor europene de urgență pe piețele energetice, a fost deosebit de nefericit.
În al doilea rând, pachetul ar eluda regulile fiscale germane. Regula de îndatorare germană este în prezent suspendată, dar guvernul s-a angajat să o aplice anul viitor. Deoarece va fi imposibil de finanțat noul pachet de sprijin în limita deficitului federal de frână a datoriilor de 0,35% din PIB, deficitul de anul viitor va trebui de fapt finanțat prin împrumuturi la scară largă astăzi (ceva ce constituția germane permite doar în situații de urgență). În fap teste vorba de o contabilitate creativă de tipul celor evitate de obicei de Germania.
Dar există două elemente care compensează potențialul impact negativ. În primul rând, este foarte puțin probabil ca frâna pusă prețului gazului să ia forma unui plafon generalizat de preț. Deși detaliile sunt încă neclare, această măsură se dorește a fi similară cu frâna actuală a prețului energiei electrice, care subvenționează unitățile electrice doar până la un nivel maxim de consum, calculat drept consumul unei gospodării cu un consum modest. Dincolo de aceasta, se aplică prețuri mari. Dacă frâna pentru prețul gazului este proiectată în același mod, ar putea stimula economiile de gaz, mai degrabă decât consumul suplimentar. Aceasta pare să fie intenția – anunțul guvernului german s-a referit de multe ori la necesitatea economisirii gazului. În acest caz, măsura ar fi pe deplin aliniată cu măsurile de urgență ale UE convenite de miniștrii energiei din UE la 30 septembrie.
În al doilea rând, cele 200 de miliarde euro reprezintă probabil o sumă mult mai mare decât măsurile de sprijin pe care pachetul este menit să le finanțeze, din două motive. În primul rând, cele 200 de miliarde de euro înlocuiesc parțial o taxă pe gaz de 34 de miliarde de euro anunțată anterior. În al doilea rând, o parte din cele 200 de miliarde euro reprezintă doar o măsură de precauție: este menită să plătească pentru nevoi viitoare potențiale care nu sunt încă specificate. Acestea ar fi fost acoperite în mod normal prin împrumut anul viitor. Dar guvernul a promis că nu va face acest lucru (sub forma unui angajament de a restabili frâna datoriei). Drept urmare, trebuie să se împrumute acum.
În concluzie, pachetul transmite cu siguranță un semnal greșit: Germania își folosește puterea fiscală într-un mod care ar putea dăuna altor țări europene. Dar nu implică cheltuieli imediate de 200 de miliarde de euro pentru a proteja familiile și întreprinderile germane de prețurile mai mari la energie. Mai degrabă a fost creată o bazooka ca răspuns la o ciudățenie germană: decizia de a suspenda efectiv noul împrumut net anul viitor. În funcție de modul în care este proiectată frâna la gaz, este posibil ca consumul de gaz german să nu crească, ci chiar să scadă.
Riscul principal este ca pachetul să perturbe condițiile de concurență echitabile în Europa. În absența unui răspuns fiscal comun, guvernele cu mai mult spațiu fiscal se descurcă inevitabil mai bine în gestionarea crizelor. Dacă acest lucru se face într-un mod care are efecte pozitive asupra altor țări UE, poate fi acceptabil. Dar dacă frâna germană a prețului gazului oferă afacerilor germane o șansă mult mai bună de a supraviețui crizei decât, să zicem, afacerilor italiene, divergențele economice din UE ar putea fi adâncite, iar unitatea europeană în relația cu Rusia ar putea fi subminată.
Articol de Simone Tagliapietra Georg Zachmann Jeromin Zettelmeyer pentru Bruegel.com
