Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, în primele șase luni ale anului cererea de gaz natural în Europa a scăzut cu 10% pe fondul războiului din Ucraina, a majorării substanțiale a prețurilor și a livrărilor reduse operate de Gazprom. Cererea de gaz natural în Uniunea Europeană este aproximativ 549 miliarde cubi/na, iar dintre aceștia până acum erau livrați din Rusia cam 150 de miliarde de metri cubi, conform aceleiași organizații.
Acum, Europa își propune printr-o serie de măsuri cu un caracter restrictiv să reducă în continuare cererea de gaz cu încă 15% pentru a se elibera de dependența rusească și a trece fără probleme majore de iarna care vine.
Totuși, în opinia multor analiști și experți economici planurile europenilor nu sunt atât de promițătoare pe cât par la o primă vedere și asta chiar dacă ignorăm pentru moment dificultățile politice și sociale enorme care stau în calea adoptării lor. Pe scurt, autoritățile din mai multe țări europene care se confruntă cu problema rezervelor de gaz iau în calcul sau au adoptat deja măsuri precum raționalizarea consumului, închiderea iluminatului public, setarea temperaturilor la praguri fixe, șamd. într-o încercare mai tranșantă de a descuraja consumul de energie.
Reacțiile politice nu s-au lăsat întârziate dar problemele cu aceste soluții sunt mai profunde decât lasă să se întrevadă o simplă ceartă politică.
În acest context, poate că cea mai importantă problemă a reducerii consumului în Europa o reprezintă ideea că singura piață relevantă la nivel mondial este UE. Să nu uităm că scopul multor restricții a fost și este acela de a răni Rusia și a-i periclita capacitatea de a purta război în Ucraina. Totuși, a reduce în mod artificial cererea de gaze naturale cu 15%, așa cum își propune să facă Uniunea Europeană, nu va avea un impact atât de puternic asupra Rusiei, dar va lovi serios în economia continentului. La sfârșitul lunii iulie, Gazprom a semnat un contract pentru livrarea de gaze în China, care și-a majorat substanțial importurile din Rusia, în luna iunie a acestui an ele crescând cu 72% comparativ cu aceeași lună a anului trecut. Deși gazele naturale sunt mult mai greu de transportat în absența unei infrastructuri specifice, care necesită mulți ani și investiții de amploare pentru a fi construite, cu toate acestea Rusia a reușit să deturneze o parte din rezervele sale de gaze către Asia (China, India și Pakistan). Chiar dacă Europa rămâne principalul său client pe acest produs energetic, ca urmare a interconectivității clădite în timp, problema fundamentală nu este capacitatea Rusiei de a vinde, ci faptul că reducerea destul de importantă a cererii de gaz în Europa nu a dus la o scădere a prețului gazului în restul lumii. Ceea ce înseamnă că în absența unui embargo mondial, Rusia nu este nici pe departe atât de afectată pe cât și-ar dori europenii, care în schimb trebuie să facă sacrificii importante în stilul lor de viață.
China și Asia din zona Pacificului înseamnă 907 milioane de metri cubi de gaze, iar cererea la nivel mondial este de 4083 miliarde cubi de gaze, conform Agenției Internaționale de Energie. Reducerea cu 15% a gazului european nu înseamnă mare lucru în tot acest mix și nu reduce mai deloc dependența globală de gazul rusesc. Din acest motiv, în absența unui acord global de boicotare a gazelor rusești – practic imposibil – soluția găsită de europeni va afecta în cea mai mare măsură economia și bunăstarea locuitorilor din țările occidentale. Gradul în care Rusia va fi afectată de aceste măsuri este discutabil cel puțin pe termen scurt.
Dincolo însă de influența pe care aceste măsuri de restrângere a consumului o vor avea asupra Rusiei rămâne chestiunea aplicării și consecințelor lor. Deja mai mulți oameni politici europeni s-au pronunțat împotriva introducerii de restricții. În Spania, un lider relevant al comunității Madrid a anunțat că nu va aplica nicio astfel de măsură, precum interzicerea iluminatului public, în timp ce în Germania, lideri politici din arcul de guvernare au declarat că sunt împotriva „frigului legalizat”. Toate aceste ieșiri publice nu fac altceva decât să dea voce unui sentiment de nemulțumire populară crescândă față de aceste politici energetice și care s-ar putea transforma într-o problemă socială majoră în lunile care vin. Ceea ce cu siguranță nu își doresc și nu au prevăzut liderii europeni.
În aceeași ordine de idei, măsuri precum închiderea iluminatului public au un impact cvasinesemnificativ asupra consumului european de energie. După cum preciza un expert în probleme de energie, „iluminatul public, pe lângă faptul că îmbunătățește calitatea vieții urbane are marele merit de a reduce infracționalitatea nocturnă”. Cu alte cuvinte, stingerea luminilor noaptea nu va conta aproape deloc în a reduce dependența energetică de Rusia, dar va duce la o viață nocturnă mult mai nesigură.
În același timp, nu trebuie uitat că deși se cer sacrificii considerabile din partea cetățenilor, fără a se prezenta un calcul realist privind, de pildă, economia realizată prin „înlăturarea cravatelor” sau stingerea iluminatului la clădirile publice, mulți politicieni din Germania sau Spania refuză să prelungească durata de viață a unor centrale nucleare perfect funcționale și recent construite. Asta în condițiile în care în Germania, de pildă, ele ar putea acoperi aproximativ 5% din cererea de energie la nivel național.
De asemenea, nevoia unor sacrificii serioase din partea populației, care se vor reverbera foarte curând și în economie, prin închiderea mai multor fabrici și companii, trebuie pusă la rândul ei în contextul energetic mai amplu în care Europa se încăpățânează să se țină de obiectivele ecologice și refuză investițiile în explorarea și exploatarea gazelor naturale (vezi cazul Olandei, Norvegiei și al Marii Britanii) prin care ar putea fi compensată substanțial pierderea sau boicotul gazului rusesc.
Din acest punct de vedere, măsurile anunțate de autoritățile europene suferă cel puțin de inconsistență.
