Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Înainte de invazia din Ucraina nu era deloc sigur că va exista un răspuns cert din partea Occidentului. Sancțiunile impuse Rusiei după că Vladimir Putin a anexat Crimeea în 2014 erau destul de limitate, cel puțin cele venite din partea Uniunii Europene. Germania a mers mai departe cu gazoductul Nord Stream 2 care provenea din Rusia. Spre deosebire, acum, America, Europa și mare parte din Asia au oferit un răspuns uniform în ceea ce privește impunerea unor sancțiuni contra băncilor, companiilor și oligarhilor ruși. La trei luni de la impunerea acestor sancțiuni a sosit momentul să ne întrebăm: funcționează sancțiunile?
Răspunsul oferit de Banca Centrală a Rusiei prin publicarea balanței de plăți începând din ianuarie și până în Aprilie nu e dătător de speranțe. Arată cum nu se poate mai clar că sancțiunile nu funcționează, sau cel puțin nu în sensul în care au fost gândite. Deficitul comercial al Rusiei (în termeni grosieri: exporturi minus importuri) a sărit la un record absolut de 96 de miliarde de dolari – aproape de patru ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. Balanța totală a bunurilor și serviciilor arată un ecart și mai pronunțat: 106 miliarde de dolari, de trei ori mai mult decât anul trecut.
În acest ritm, excedentul comercial al Rusiei ar putea ajunge la 250 de miliarde de dolari. Așadar, banii în surplus pe care îi va încasa Rusia ar putea fi echivalenți cu cele 300 de miliarde de dolari active și rezervă valutară pe care Occidentul le-a înghețat Rusiei după invazia din Ucraina.
Rusia nu exportă mai mult gaz și petrol. Dar războiul – și sancțiunile occidentale – a făcut să se scumpească foarte tare prețurile la energie. Bineînțeles că Rusia va avea de suferit după ce rezervele sale de bunuri și componente occidentale se vor termina. Mai multe companii își vor închide porțile și vor trimite angajații în șomaj. Va fi o recesiune foarte dură.
Dar o dată cu trecerea timpului situația ar trebui să se îmbunătățească pentru Putin. Germania – care s-a bazat, înainte de invazia din Ucraina, pe Rusia pentru importul a 55% din consumul său de gaz și 34% din petrol – insistă pe o renunțare graduală la energia rusească pentru a-i da timp economiei să se adapteze. Dacă se va recurge la soluția gazului natural lichefiat atunci vor trebui construite terminale pentru a putea fi recepționat acest tip de gaz. Vor trebui găsiți noi furnizori de gaz și surse alternative de energie. Aceste întârzieri lucrează în folosul lui Vladimir Putin care va câștiga timp. Va putea fi capabil să obțină componente electronice, care acum îi sunt interzise, prin intermediul terților (țări cum ar fi China) și să găsească noi piețe de desfacere la export. Țările care se vor confrunta cu probleme alimentare ar putea să recurgă atât la grâul rusesc cât și la energia din Rusia.
Sancțiunile conduse de SUA au fost mult mai de succes până acum în ceea ce privește efectele lor secundare indirecte. Cel puțin pentru moment, companiile chinezești prezente în America simt că trebuie să se plieze la boicotul global. Unele dintre ele și-au redus în mod voluntar exporturile către Rusia. Dar pe de altă parte guvernul chinez încearcă să reduce dependența de sistemul financiar american. Dacă regimul de la Beijing se va proteja de posibilele sancțiuni viitoare venite din partea Americii, atunci companiile chineze vor fi mai mult decât dornice să aprovizioneze Rusia cu produse. Sancțiunile occidentale sunt în acest moment cele mai eficiente deoarece lumea depinde de dolarul american și de piața financiară americană. Dar această dependență cel mai probabil nu va dura.
Și să nu ne facem speranțe în ceea ce privește posibilitatea ca Europa să renunțe la gazul rusesc. Cancelarul german, Olaf Scholz, joacă la două capete (la fel cum face și în privința livrărilor de arme către Ucraina). Cum se poate aștepta cineva ca Germania să înlocuiască gazul rusesc în același timp în care renunță la cărbune, la energia nucleară și încearcă să facă în același timp tranziția către surse regenerabile? Programul „energie curată” al lui Scholz reprezintă tocmai rațiunea de a fi a noii coaliții de guvernare condusă de SPD.
E greu de găsit un talk-show german de televiziune în care să nu se găsească o persoană care să susțină că Ucraina ar trebui să capituleze pentru ca economia Europei să pornească din nou. Intuiția mea îmi spune că establishmentul politici german trage de timp, sperând că va exista un acord de pace în Ucraina în urma cărora sancțiunile vor trebui relaxate.
Cea mai bună opțiune strategică a Rusiei este să prelungească meciul cât mai mult. Vladimir Putin ar putea încetini pentru moment ofensiva, să câștige timp – să aștepte până cândva fi capabil să finanțeze următoarea etapă din operațiunile sale militare. Occidentul ar trebui să își facă calculele pe baza presupoziției că scopul ultim al politicii germane este de a găsi o cale prin care să restabilească legăturile comerciale cu Rusia. Aparatul Germaniei corporatiste depinde de reluarea acestor relații, iar Vladimir Putin înțelege foarte bine acest lucru, motiv pentru care a încurajat de la bun început crearea liniei de aprovizionare cu gaz Nord Stream 2.
Putin s-ar putea să aibă probleme în războiul militar. Dar nu cred că pierde războiul economic.
Articol de Wolfgang Münchau, director al Eurointelligence, pentru The Spectator.
