Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Costul energiei, al alimentelor și locuințelor explodează, iar europenii simt din ce în ce mai mult cum le dispar banii din buzunar pe măsură ce criza economică se agravează pe continent. Deși un rol important l-au jucat bancherii centrali prin inundarea piețelor cu lichiditate, o parte din vină o poartă și guverne prin politicile fiscale și reglementările eșuate care au menținut prețurile la un nivel constant înalt.
Din cauza independenței băncilor centrale, guvernele nu pot face prea mare lucru în ceea ce privește politica monetară pe termen scurt. Totuși, există foarte multe pârghii pe care le au guvernele. Taxele și reglementările sunt stabilitate de UE și statele membre. Inflația din două cifre deja a devenit o realitate îngrijorătoare în majoritatea țărilor europene. Acum este momentul ca guvernele să intervină și să pună umărul la îmbunătățirea nivelului de trai prin reforme fiscale și prin eliminarea reglementărilor.
După cum demonstrează o analiză recentă a EPICENTER, prețurile mari din diverse sectoare sunt adesea datorate aproape în întregime intervenției guvernamentale în economie. Sunt multe motive pentru care se petrece acest lucru, iar ele variază de la țară la țară și în funcție de sectorul economic.
De pildă, în Germania, prețul la gaz și electricitate a crescut de sute ori în mai puțin de trei ani. Politica de energie verde, cu alte cuvinte eliminarea fără temei științific a energiei nucleare, care înainte de război a fost înlocuită de electricitatea bazată pe cărbuni polonezi și gaz ieftin din Rusia a dus la o creștere fără precedent a costului energiei. Aici nu e vorba doar de consecințele tensiunilor geopolitice cu Rusia, ci în bună măsură de o alegere politică a liderilor politici germani de ieri și azi.
În Italia, o familie obișnuită va plăti mai mult cu 2.275 de euro pentru energie și mâncare. Pentru a umple bugetul țării, italienii sunt taxați de guvernul lor în plus la energie, alcool și tutun, față de europenii obișnuiți. Având în vedere ineficiența cheltuielilor guvernamentale din Italia, e limpede că euro colectați din taxe de către guvernul italian ar fi avut o soartă mai bună dacă ar fi fost lăsați la consumatori pentru a mai compensa din creșterea costului de trai.
În Româna, indicele prețurilor de consum a crescut cu 17,45% în ultimii doi ani, fără să se întrevadă un sfârșit al spiralei inflaționiste. O reducere a accizelor puse la carburanți și energie ar fi avut un efect pozitiv asupra economiei românești. Aceasta ar fi ajutat nu doar la reducerea prețurilor mari din alte sectoare economice, dar ar fi dus și la o creștere a veniturilor nete colectate de stat prin intermediul taxelor – demonstrând în practică curba Lafffer.
O vină o poartă de asemenea și instituțiile europene. În timp ce Politica Agricolă Comună a trecut prin mai multe faze de reforme, continuă să rămână un instrument protecționist gândit de Uniunea Europeană pentru a suprima concurența din alte țări, retrogradându-i pe fermierii africani la sărăcie, în timp ce crește artificial pentru consumatorii europeni prețul alimentelor de bază – în felul acesta afectând pe cei mai săraci europeni.
Taxele și reglementările europene sunt mai împovărătoare azi decât oricând
Prețurile mari care domină mai multe domenii din economia europeană reprezintă o veste proastă pentru consumatori în vremuri bune, dar pot avea consecințe dezastruoase când inflația e mare. Cozile din fața cantinelor alimentare deja încep să se lungească iar o dată cu venirea iernii, zeci de mii de familii se vor întreba dacă vor reuși să strângă suficienți bani pentru a-și încălzi cum trebuie casele.
Pentru a ușura presiunea asupra cetățenilor, guvernele europene ar trebui să pună în aplicare reforme care privesc taxarea și reglementările. Pentru a reduce coșul alimentelor de bază, UE ar trebui să se angajeze în comerț liber cu toate țările membre ale Zonei Comerciale Libere Africane. Asta ar duce nu doar la scăderea costurilor produselor alimentare din UE, dar ar ajuta și la reducerea sărăciei din Africa, fără să fie nevoie de cheltuirea niciunui ban pentru programe guvernamentale de întrajutorare.
Totuși, nu doar comerțul liber cu partenerii noștri externi ar putea reduce prețurile de consum. Lipsa concurenței în mai multe sectoare, din cauza reglementărilor guvernamentale, reprezintă o problemă majoră, extrem de răspândită în sectorul imobiliar. A restrânge oferta artificial în condițiile unei cereri constante sau chiar în creștere va duce inevitabil la presiuni inflaționiste în acele domenii.
Guvernele și municipalitățile din Europa ar trebui să suspende restricțiile privind construcțiile pentru a reduce prețul la case și la chirii. E nevoie de mai mult teren disponibil pentru construcții imobiliare.
Guvernele ar trebui să-și stăpânească dorința de a colecta din ce în ce mai multe taxe. Lăcomia devine adesea contraproductivă, iar taxele mari vor duce inevitabil la venituri din taxe mai mici.Guvernele europene ar trebui să se gândească dacă nu au atins deja rata maximă a taxării care le permite să colecteze cel mai înalt nivel de venituri, în special în ceea ce privește bunurile de consum precum benzina, alcoolul sau produsele din tutun.
În timp ce incompetența bancherilor centrali și războiul imperialist al Rusiei sunt factori importanți în această explozie a inflației, guvernele nu pot sta cu mâinile în sân și să pretindă că nu au nicio responsabilitate. Înfrângerea Rusiei și inversarea politicii monetare ar putea să dureze ceva, dar între timp UE și guvernele europene au suficiente instrumente la dispoziție prin care să-și ajute cetățenii și să scadă costul vieții în Europa.
Articol de Adam Bartha, directorul think-tankului EPICENTER.
